Au primit o perioadă indemnizaţii cuvenite în baza legii, apoi dreptul le-a fost suspendat. Guvernanţii au gândit o nouă formulă de încadrare a revoluţionarilor în diverse categorii, iar, până când lucrurile s-au aranjat cât de cât, au apărut reacţiile. De câţiva ani, opt revoluţionari din Câmpulung şi zona Muscel se bat în instanţă cu casele de pensii şi Ministerul Muncii, sperând că-şi vor primi indemnizaţiile restante. Cazul a ajuns acum la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Iulian Măgureanu (foto), Ion Cojocaru, Nicolae Matei, Marian Vlad, Eftimie Pătraşcu, Ion Puşco, Gheorghe Ariciu şi Marin Florescu sunt cei care, în 2015, au reclamat pretenţii în instanţă, acţionând în judecată, la Tribunalul Argeş, Casa Judeţeană de Pensii, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale (unul dintre cei în cauză este fost cadru militar) şi Ministerul Muncii. Primii cinci au iniţiat procesul, ceilalţi trei au intervenit pe parcurs. Solicitarea viza primirea indemnizaţiilor de revoluţionar, în baza Legii nr. 341 din 2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei din 1989, în condiţiile în care, după trei ani de beneficii, acordarea banilor fusese suspendată. Şi erau bani frumoşi la mijloc, sume lunare de aproape două mii de lei…
Revoluţionarii au primit indemnizaţii până în momentul în care s-a decis preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Existau şi motive, în condiţiile în care s-a vorbit deseori de acordarea nemeritată a acestora, chiar şeful revoluţionarilor din Muscel fiind trimis în judecată pentru infracţiuni de corupţie. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a analizat dosarele şi, în timp, au apărut trei liste cuprinzând peste două mii de persoane cu certificate preschimbate şi titul de „luptător cu rol determinant”. Mult mai puţine decât erau incluse în fostele evidenţe… Numai că, în timp, schimbându-se şi Legea, au apărut breşe în temelia pe care statul a dorit să ridice postament pentru adevăraţi revoluţionari, astfel că au apărut contestaţiile.

„Ministerul nu are nicio treabă aici”

Iulian Măgureanu este parte în proces, dar şi reprezentant în instanţă al celorlalţi solicitanţi de indemnizaţii. El susţine că intervenţia Ministerului Muncii în proces este nejustificată. „Noi ne judecăm cu casele de pensii, nu cu Ministerul, mai ales că, în primă instanţă, a cerut să fie exclus din litigiu. Este nejustificată intervenţia Olguţei Vasilescu aici. Bineînţeles că vom avea şi noi un punct de vedere pentru a contracara întâmpinarea depusă la instanţă de Minister”, susţine Măgureanu.

Olguţa Vasilescu cere respingerea contestaţiei

Cei opt au fost reprezentaţi în proces chiar de unul dintre ei, de Iulian Măgureanu, şi a durat destul de puţin timp. Verdictul a fost defavorabil solicitanţilor şi, în plus, instanţa a acceptat solicitarea Ministerului Muncii de a fi scos din cauză, invocată fiind lipsa calităţii procesuale pasive. Numai că revoluţionarii musceleni au reînceput lupta cu sistemul şi au ajuns în apel, la Curtea de Apel Piteşti. La finalul lui 2016 a fost respins apelul, astfel că cei opt au atacat decizia cu recurs, procesul mutându-se la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. În iunie acest an, fără a se ajunge la judecată, recursul nu a fost acceptat, hotărârea fiind luată în urma procedurii de filtru. Dar lucrurile nu s-au oprit… Imediat s-a acţionat prin intermediul unei căi extraordinare de atac, contestaţia în anulare, iar în toamnă va începe iar judecata. Între timp, a reacţionat Ministerul Muncii, asta după ce solicitase retragerea din proces.
Reprezentat legal prin Lia-Olguţa Vasilescu, Ministerul invocă inadmisibilitatea contestaţiei făcută de cei opt, susţinând, printre altele, că în materia existentă, asigurări sociale, de regulă nu sunt admise nici recursurile. Pe de altă parte, reprezentantul celor opt, Iulian Măgureanu, reclamă faptul că Ministerul nici nu mai este parte în proces, deci nu ar avea calitatea de a depune acte la dosar. În plus, în întâmpinarea depusă la Înalta Curte de instituţia condusă de Olguţa Vasilescu apare şi o eroare destul de greu de înţeles, specificându-se de mai multe ori faptul că procesul s-a judecat, în recurs, la Curtea de Apel Braşov, nu la cea de la Piteşti.