Se face mare caz, parțial justificat, că Ponta și PSD au pierdut alegerile pe Facebook. În special pentru liderii acestui partid e comodă teoria fiindcă le permite să-și justifice impotența politică și managerială. E ca și cum în fișa postului unui partid de stânga ar figura să discuți doar cu țața Floarea și cu nea Ion, nu și cu căministul de la Politehnică sau cu tânăra care trage și 12 ore pe zi într-o multinațională. Aceștia nu au nevoie de protecție socială și de egalitate de șanse deorece reprezintă o generație pierdută. Și chiar pierdută s-a dovedit a fi, însă numai din punct de vedere electoral și numai pentru PSD, din moment ce i-au administrat  lui Ponta o lecție pe care nu o va uita, probabil, toată viața. Problema PSD-ului nu a fost doar Facebook-ul, el a fost fitilul care a aprins dinamita, ci și suficiența, popcornul comandat de Victor Viorel cu o jumătate de an înainte de alegeri, lăcomia unor vătafi județeni și, nu în ultimul rând, umilirea amărâților care au plecat după o pâine mai bună în Diaspora. Șefii guvernului n-au înțeles un lucru elementar, acela că în vreme ce ei, o minoritate dedulcită la privilegiile puterii, nu îi doresc pe cei din Diaspora în calitate de cetățeni români, restul țării, adică majoritatea, îi vrea. Aici a pierdut jocul Victor Ponta, când camarila din jur i-a tăiat comunicațiile  cu realitatea, îmbolnăvindu-l de sindromul Nicolae Ceaușescu. Toată țara dorea ca să voteze și românii din Diaspora (logic, deoarece foarte mulți dintre concetățenii noștri aveau cel puțin un suflet din familie plecat în pribegie, la studii sau la muncă), numai Emil Bobii și Manea Măneștii din proximitatea lui Ponta îi șopteau lui Victoraș, la urechea rămasă neconfiscată de Sebi Ghiță, că agenturile străine și-au băgat coada și i-au stârnit pe derbedei. Ca o paranteză, chiar și dacă serviciile și-au băgat coada, așa cum se speculează, e clar că ele au lucrat și cu materialul clientului, inepuizabil la capitolul prostie, dacă e să amintim doar ieșirile nefericite în decor ale penibilo-comunicatorilor Dragnea, Corlățean, Meleșcanu sau țața Firea. Nu mai insist însă cu analiza, fiindcă Victor Ponta și-a mâncat papara și ce s-a întâmplat luna trecută e deja istorie. 
Mă întorc însă la mediul on-line și la cum a înțeles PSD să (nu) comunice în mediul virtual. Este exact diferența dintre Facebook și Fâsbook. În vreme ce mulți dintre tinerii care au votat împotriva lui Ponta (aproape că îl ignor pe Klaus Iohannis fiindcă el a fost în bună măsură și pretext pentru un vot negativ) s-au exprimat firesc și colocvial pe rețelele sociale, aveau carne pe ei, cum se spune, comunicatorii PSD au vorbit în aceeași limbă de fag a ședințelor de partid. În vreme ce primii au evitat (poate și pentru că cei mai mulți nici n-o au în sânge) retorica de esență pupin-neocomunistă, bazată exlusiv pe proslăvirea liderului, ultimii numai în asta s-au bălăcit, transmițând mesaje șablonarde, fără pic de sare și piper. Și dau doar două exemple de PSD-iști tineri din punct de vedere al vârstei, însă îmbătrâniți în clișee și retorică obedientă, din punct de vedere al mesajului obosit transmis în campanie. Mă refer la deputatul de Curtea de Argeș, Mircea Drăghici și la hipervocala avocată Gabi Zoană, adică la Alpha și Omega competenței politice de pe cele două maluri ale Argeșului, la Ying și Yang al înțelepciunii PSD-iste de sorginte Fâsbook. Mircea Drăghici, în stilu-i caracteristic plutitor, de lider zonal care merge cu fotograful personal la orice tăiere de panglică, a înțeles rapid că el este singurul șef din PSD Argeș care poate aduce plus valoare candidatului Ponta. Prin urmare, și-a aplicat fotografia cu chipul său mai luminos chiar și decât o scândură proaspăt trasă la rindea pe afișul distribuit on line de candidatul Victor Viorel. Astfel a ajuns ca el să fie cel care îl recomandă pe primul ministru și nu invers, făcându-i acestuia din urmă mai mult rău decât bine, prin confuzia creată. Nu-i deloc exclus ca în mintea unei părți din electoratul din zona Curtea de Argeș și împrejurimi să fi încolțit ideea, cel puțin după cascada de mesaje nesărate care au inundat on-line-ul, că Mircea Drăghici e cel care se află în campanie electorală, nu premierul României. În ceea ce-o privește pe domnișoara Zoană, o adevărată căpiță și căpriță la capitolul ego exacerbat, aceasta i-a făcut masaj doctrinar lui Victor Ponta din toate pozițiile. A postat la foc automat mesaje terne despre mărețele realizări ale guvernului și înțeleptului premier, fără nicio adiere de limbaj colocvial și tineresc. Domnișoara Zoană n-a comunicat, de fapt, cu tânăra generație, pe care pretinde că o reprezintă, ci tot cu activul de partid, cel care oricum vota cu Victor Ponta.  Ca să fim și mai expliciți, domnișoara Zoană a bătut la porți deschise, în loc să încerce să deschidă pentru Victor Ponta lacătele închise ale generației Facebook. Vorba ceea, cine a stat un sfert din viață pe la uși, nu poate gândi ca Bush. Chestiune valabilă deopotrivă pentru Mircea Drăghici și Gabriela Zoană, doi dintre tinerii „exponențiali” ai valului de înnoire din PSD Argeș. Și mai sunt și alți exponenți ai generației Fâsbook din județul nostru, nu doar cei  doi nominalizați, și pe care nu-i mai poate salva nimeni pentru politica decentă decât dacă le rașchetează solzii obedinței și ai parvenitismului.
Gabriel Grigore