Să faci ce zice Papa, nu ce zice popa

De mult nu am mai văzut atâția români bucuroși și cu chipuri luminoase ca în week-endul trecut, la vizita Papei Francisc. A fost un week-end al bucuriei, al credinței pure și deloc exacerbate. Și nu știu alții cum sunt și cum simt, dar parcă s-a văzut mai mult ca niciodată cu ochiul liber diferența de atitudine și altitudine morală, umană și religioasă dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă Română. Da, cârcotașii vor spune că Vaticanul are averi de zeci de miliarde de euro și ca atitudinea Papei a fost doar un exercițiu de PR impecabil. Da, Vaticanul are averi uriașe, însă modul în care s-a comportat și a vorbit Papa Francisc a fost unul uman, empatic și cu mult zâmbet. Pentru că aceasta e atitudinea Papei Francisc de mulți, mulți ani. Și Biserica Ortodoxă Română are averi uriașe, însă nu are un lider cu charismă. Uitați-vă cât de puțin empatizează Patriarhul Daniel cu credincioșii. E drept ca aici e nevoie și de har și suflet și nu de funcție înaltă. Mai-marii Bisericii Ortodoxe Române au venit numai cu limuzine Mercedes și BMW, iar Papa Francisc a mers cu Logan și Duster, în timp ce colanul de la gât era din argint.
În Evanghelia după Luca scrie: ”Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona (n.red. – banului)”. Din păcate, prea mulți din Biserica Ortodoxă Română, inclusiv în Argeș, slujesc și pe Dumnezeu și Banul, fiind preocupați în exces de opulență și de binele propriu. E nevoie de o reformă din temelii în Biserica Ortodoxă Română, e necesar ca bigotismul să fie redus masiv. E nevoie ca și o mare parte dintre credincioșii ortodocși să nu mai fie credincioși doar de suprafață, să nu mai sărute zeci de icoane și să înjure în viața de zi cu zi ori să aibă atitudini cu multe derapaje. Pentru că, până la urmă, după cum spunea și Papa Francisc, ”Mai bine să trăiești ca un ateu decât să fii un fals creștin”. Credința se simte, se trăiește, nu se afișează cu ostentație. Credința nu se măsoară după numărul icoanelor și moaștelor pupate sau după numărul acatistelor date, ci după intensitatea simțămintelor interioare.
Eu unul le-aș recomanda tuturor preoților care văd Biserica Ortodoxă Română ca pe o afacere să citească și să recitească discursurile Papei Francisc din România și nu numai, să zâmbească la fel de mult ca Papa și să le pese de cei mulți și fără bani. De cei care cred în Biserică.
Iar în cazul credincioșilor ar fi indicat să facă ce zice Papa, nu ce zice popa (cu excepțiile de rigoare, bineînțeles).
Și poate că nu ar strica deloc ca, înainte de a se duce la slujbă, fiecare preot din România să își aducă aminte ce a spus Papa Francisc în timpul discursului de la Iaşi: „Fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi”.