# Fiul lui Florea Costache, la prima spovedanie în presă. # La șase luni de la moartea părintelui său, Mihai Costache vorbește în premieră: despre intrarea și ieșirea subită din SRI; despre bătălia pentru averea lăsată de tatăl său; despre episodul cu Legiunea Străină; despre viața personală și copilul cu o femeie mai în vârstă decât el; despre prezent și planurile de viitor. Când l-am sunat pe Mihai Costache în ideea realizării acestui material mi-a dat ca reper al locului nostru de întâlnire, clădirea Consiliului Judeţean. Nu ştiu dacă deliberat sau pur şi simplu din reflex. Oricum ar fi, acest lucru demonstrează că, deocamdată cel puţin, băiatul lui Florea Costache, vicepreşedintele decedat al CJ, rămâne ancorat în personalitatea tatălui său. Tuns în stil cazon, încercând să pară detaşat de tot ceea ce i s-a întâmplat în ultima vreme, Mihai Costache a preferat o discuţie din mers, la o plimbare prin centrul Piteştiului, în locul unui interviu standard. Asta poate şi din dorinţa de a nu-şi privi interlocutorul în ochi, atunci când trebuia să răspundă întrebărilor mai delicate.
Despre viaţa fără Florea Costache: „E mai trist şi mai complicat decât înainte”
Deşi încearcă să arate că e stăpân pe situaţie, Mihai Costache recunoaşte: „Viaţa fără tata e mai tristă şi mai complicată. Mai tristă nu trebuie să vă explic de ce. Mai complicată pentru că, paradoxal nu-i aşa, nu a ştiut să-şi lase ordine în acte. Ciudat, nu? Tocmai el care lucra numai cu acte! Da, eu am fost cel care am făcut ordine şi echilibru în acte şi mă refer la actele familiei. Ştiţi de ce a făcut asta? Pentru că bunica lui, adică străbunica mea, care era ghicitoare, şi una adevărată, i-a spus că va trăi 75 de ani iar el, pornind de la această predicţie, avea totul în derulare, nimic finalizat. A crezut, toţi am crezut, şi eu am crezut cu convingere că aşa va fi, cum a prezis străbunica. Sunt convins că tata avea un plan, un proiect până la vârsta de 75 de ani. Cine se gândea că va muri la aproape 57 de ani (n.r. inversul vârstei prezise)?”
Despre avere: „Nici eu, nici ceilalţi nu am fi avut bani să ne judecăm”
Chestiunea averii lui Florea Costache a fost întoarsă şi ea pe toate părţile, după moartea vicepreşedintelui Consiliului Judeţean, o avere despre care fiul său cel mare spune că: „urmaşii lui nu sunt chiar atât de bogaţi pe cât se speculează. Eu am rămas cu un apartament, cel din centru. Casa de la Ştefăneşti am vândut-o eu soţiei lui tata, ultimei sale soţii, Mihaela, şi nu există nicio clauză că mă voi întoarce acolo după moartea ei. E absurd aşa ceva, cine garantează cine şi cât trăieşte, ca să pui o astfel de clauză? Apartamentul din Tache Ionescu e al fratelui meu mai mic (al doilea băiat, rezultat din căsătoria cu judecătoarea Irinel Apostolescu, n.red) şi al mamei sale. Firmele unde tata avea participaţii (n.r. Ro Instal Muntenia cu 17,5% şi Sangocoom 2000 SA- 20%) sunt împărţite între mine şi fratele meu, dar sunt firme doar cu numele. Una, de construcţii, e ca peştele pe uscat, adică moartă, alta, care încadastrează, e aproape la fel pentru că nu merg construcţiile şi imobiliarele, şi tot aşa. Concluzia e că în materie de firme am moştenit jumătate din… nimic. Sunt convins că planul tatei era altul în ceea ce mă priveşte, dar…nu am fi avut nici eu, nici ceilalţi moştenitori bani să ne judecăm.”
Despre Legiunea Străină: „O chestiune romantică, dar fără legătură cu mine”
Surse credibile ne-au confirmat că Mihai Costache, fost ofiţer SRI, a încercat recent să se înroleze în Legiunea Străină, fără succes însă. A dat nişte teste, dar nu le-a trecut. Şi despre acest episod (repetăm, unul real din moment ce mama sa, Dana Costache, a vorbit despre el unor prieteni), Mihai a avut un răspuns menit parcă să evite realitatea: ”Ce rost avea să pierd două zile dus şi alte două întors cu autocarul până la unul din cele 11 puncte de înrolare din Franţa? E romantic să vorbeşti despre Legiunea Străină, dar nu a fost nimic în ceea ce mă priveşte. Şi apoi mai sunt şi alte formaţiuni de mercenari în lume, în Europa şi chiar în Israel. E adevărat că în Legiune se mai moare şi din dragoste…Nu, nu am fost niciodată acolo şi nici nu am de gând să merg. Şi mai e ceva, Legiunea e ca o femeie care are o sută de bărbaţi, nu stătea în mine, are oricând de unde alege….Cum să mă duc în Legiune, când eu fusesem membru al unei alte armate?” (Serviciul Român de Informaţăii, n.red)
Despre SRI: „Am intrat în SRI din pasiune și am ieșit din dezamăgire”
Absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii, Mihai Costache a fost pentru câţiva ani ofiţer, cu gradul de locotenent, în cadrul Secţiei Judeţene de Informaţii Argeş a SRI, postură pe care a părăsit-o brusc şi fără prea multe explicaţii: „Am ales cariera de ofiţer de informaţii din mai multe motive. În primul rând pentru că, încă din clasa a VII-a, m-a fascinat această meserie. Apoi, unul din pragurile de la admitere a fost testul de inteligenţă şi de cultură generală pe care eu le-am luat fluierând. Când am intrat, tata mi-a zis că nu ştie dacă să se bucure sau nu, dar sigur nu-i place că îmi fac facultatea şi îmi petrec tinereţea în bocanci. După patru ani de şcoală militară au urmat încă trei ca ofiţer la Piteşti, unde, bineînţeles, că eram băiatul lui Florea Costache. Toţi se fereau de mine, pentru că „ăsta are bani, are relaţii, îl are pe taică-său”, eram ca un arici pentru foştii mei colegi. Am plecat din SRI pentru că eram singur şi …aveam şi şefi. În munca aceea de la SRI, mai prost plătită decât a unui poliţist cu acelaşi grad, tu trebuia să faci totul de unul singur, nu te ajuta nimeni, iar dacă nu ieşea treaba apărea şeful care te lua la rost. De aceea am plecat, din cauza singurătăţii, a dezamăgirii. Pot spune că am intrat în SRI din pasiune și am ieşit din dezamăgire. Acum mă şi încurcă fostul meu trecut la SRI pentru că studiile mele echivalează cu Facultatea de Psihologie, dar toţi cei care văd în CV că am fost ofiţer de informaţii consideră că e ceva în neregulă cu mine şi mă resping”.
Despre viaţa personală: „E problema mea şi doar a mea”
Nici în viaţa personală, Mihai nu a reuşit să-şi impună o stabilitate dar îşi asumă toate cele întâmplate, inclusiv relaţia din care a rezultat un copil. „Viaţa mea personală e numai a mea. Nu mi-a plăcut niciodată să roiască fetele pe lângă mine şi nici nu a fost vreodată aşa. Nu mă satisface o relaţie în care baza să fie numele meu, sau relaţiile mele, sau banii. Cu mama copilului meu (femeia mai în vîrstă din Ardeal, cu care a făcut un copil) vreau să ştiţi că nu sunt nici certat, nici duşmani nu suntem. Le trimit bani tot timpul, deci nu e nevoie de pensii alimentare sau alte chestiuni de acest gen. Asta e viaţa…”, ne-a spus Mihai Costache nu fără o undă de tristeţe în glas.
Despre prezent şi viitor: „Trăiesc din mici răhăţele şi aştept finalul crizei”
Acţionar al unor firme (are jumătate din nimic după cum îi place să spună), fiul cel mare al lui Florea Costache nu are nicio ocupaţie la ora actuală, lucru pe care, de altfel, îl şi recunoaşte: „Trăiesc din mici răhăţele (adică fac diverse servicii prietenilor şi cunoscuţilor), îmi mai închiriez apartamentul, mă mai ajută mama (Dana Costache e medic radiolog, n.red). Aştept finalul crizei, oricum suntem ţara care a ieşit de cele mai multe ori din criză, şi atunci va fi bine. Să ştiţi că nu mă feresc de muncă
. De exemplu, când tata s-a mutat în apartamentul din Tache Ionescu, a luat patul meu pentru că al lui era uzat. Eu eram mic, nu avusesem când să-l uzez. Când am venit de la Academie mi-a dat 20 de milioane să-mi iau pat. Ştiţi ce am făcut? Mi-am luat o bormaşină, materiale, mi-am făcut cu mâna mea un pat şi mi-au rămas şi bani. M-am descurcat atunci, mă descurc şi acum. Din mici răhăţele, dar mă descurc.”
Din nou despre Florea Costache: „Nu puneţi poza mea, puneţi poza tatei”
Revenind la Florea Costache, în finalul discuţiei fiul acestuia a ţinut să ne adreseze o rugăminte: „Nu puneţi poza mea că nu-mi place să fiu subiect de presă, puneţi mai bine poza tatei. A fost un om care a muncit foarte mult şi care nu a avut prieteni. A avut doar relaţii, adică oameni care îi erau prieteni din interes, pentru că era Florea Costache. Munca l-a omorât, ceea ce s-a întâmplat cu bunica mea a fost doar picătura care a umplut paharul”. L-am întrebat pe Mihai ce i-ar spune tatălui său dacă, printr-un miracol, l-ar putea reîntâlni. Iată răspunsul: „I-aş spune că totul e bine şi că toţi suntem bine. Şi când a ieşit pentru puţin timp din comă, înainte să moară, tot asta i-am spus, că totul e bine. Şi mamaia (n.r. mama lui Florea Costache) e bine? m-a întrebat. Şi mamaia, i-am răspuns. Asta i-aş spune, că totul e bine…” Florin Silvestru
0 Comentarii