Deficitul bugetar de peste 1 milion de euro a picat ca un mare rahat pe covorul roșu întins până la limuzina Universității Pitești, din care coborau în 2012, precum starurile de la Oscar, noii șefi ai instituției. Bine că nu l-au văzut și Principesa Margareta, ministrul Pricopie și „delegatul” de la cercetare, Mihnea Costoiu, atunci când au pășit pe același covor stacojiu, la deschiderea noului an universitar. Ar fi putut rămâne pe pantofi cu o urmă de neșters a eficienței manageriale prin care promițătorii conducători ai UPIT vor parcă să demonstreze în prezent că au fost cursanți eminenți la catedra de faliment industrial a (co)lectorului universitar Gigi Axinte. De la aflarea veștii că la Universitate casa cheltuielilor nu mai dă cu masa veniturilor, luminile rampei s-au stins, iar toată lumea a început să bâjbâie pe întuneric, în căutare de soluții. Nici măcar o lumânare nu este indicat să aprinzi acum la UPIT, de teamă să nu sară în aer toate gazele de șist acumulate în adâncul cheltuielilor necumpătate, extravagante chiar în multe situații, a angajărilor făcute la grămadă pe posturi nejustificate sau a avansărilor în grad didactic, făcute la pachet din rațiuni aspre ca o pilă ori care țin de aritmetica voturilor de la viitoarele alegeri universitare. S-ar mai putea adăuga și practica păguboasă a menținerii unor programe de studii fără cerere, fără resursă didactică și financiară, cheltuieli administrative umflate ca un dirijabil, ori o poftă costisitoare de explorare a teritoriilor străine, ca a lui Magellan. Ca să nu mai vorbim de „licitațiile” fără licitații, de centrele de cercetare științifică a banilor care se pot cheltui fără rezultate și-alte, și-alte asemenea cascadorii financiare care au priponit bolovanul cu milionul de euro de gâtul Universității. Mult mai detaliate, toate aceste lucruri se regăsesc și într-un memoriu pe care îl publicăm în această ediție, adresat șefilor UPIT de profesorii din opt facultăți, plus un sindicat. Care demonstrează că situația este critică în instituție, cu risc sporit de infract financiar. Apropo, merită menționat că profesorii au avut mai multă încredere în noi, trimițându-ne materialul înainte chiar să-l prezinte și conducerii Universității. Care, foarte probabil, va avea ce citi în Jurnalul, la cafeaua de miercuri dimineață. Lectură plăcută!
Privite în ansamblu, lucrurile au o explicație simplă. Numărul de studenți aducători de venituri s-a micșorat constant și în cifre consistente, în vreme ce personalul didactic a rămas cam același, ba poate chiar sporit numeric și la lefuri. Alocațiile bugetare sunt pe sponci, iar totul adunat are ca rezultantă faptul că Universitatea cheltuie mai mult decât o ține punga. De aici și deficitul de 1 milion de euro, care are toate condițiile „climaterice” să înflorească și să crească și mai falnic pe viitor. Dar poate că totul s-ar fi putut suporta totuși, păstrând instituția pe linia de plutire, dacă la toate aceste valuri financiare înalte nu s-ar fi adăugat și altele, făcute parcă dintr-un exhibiționism managerial. N-o să credeți poate, dar personalul auxiliar și nedidactic, deci purtătorii de treburi fără legătură cu învățământul, a ajuns să fie aproape la egalitate numeric cu personalul didactic. Deci nu cadrele universitare atârnă ca o piatră de moară pe ștatele de plată, ci ceilalți ajutori de băgători de seamă. Iar exemplele simple dau măsura situației de ansamblu. Îmi povestea cineva că până nu demult, la registratura UPIT era un singur registrator, care făcea și pe secretara rectorului, și pe secretarul tehnic. Acum sunt trei registratori. La juridic era doar un om, acum sunt tot trei. Cei patru prorectori n-aveau secretare, acum au toți câte o bucată. Până și la relații publice s-a întreit personalul. Și-uite așa, mergând pe firul schemei, din sector în sector și din facultate în facultate, ajunge să se cutremure organigrama UPIT de personal auxiliar, unii care împachetează fum, alții care fugăresc hârtii prin birouri sau care fac salate de frunze la câini. Deși, nu e recomandat să încerci să vezi al cui e câinele în aceste situații.
Mihai BĂDESCU
P.S. Aud că una din fenomenalele măsuri de redresare propuse de șefi pentru eficientizarea economică ar fi reducerea plăților cu ora până la un nivel de… 4 lei/oră. Cât de tembel să fie cel care a propus o asemenea idioțenie, ca un profesor universitar sau un alt cadru didactic să vină să predea studenților pentru numai 4 lei pe oră, mai puțin și decât ultimul Dorel din reclamele cu proști? Vă dați seama cât este tâmpenia de mare acolo unde doare cel mai tare, adică în conducere? Aici ar trebui să se facă, de fapt, plăți de 4 lei/oră, să se răsplătească pe măsură „eficiența” managerială care a atins deja 1 milion de euro gaură în buget.
0 Comentarii