# Grevista foamei de la Alprom l-a reclamat pe judecătorul Mihalcea la DNA. Unul dintre motivele pentru care fosta şefă a Departamentului Informatică din cadrul societăţii Alprom, doamna Mirela Grigorescu, se află în greva foamei este modul în care decurge procesul aflat pe rolul Tribunalului Comercial Argeş şi soluţia dată de către judecătorul cauzei. Dispoziţiile judecătorului Gheorghe Mihalcea, preşedintele instanţei, au stârnit revolta celor doi reclamanţi, Mirela Grigorescu şi soţul ei, care le consideră injuste şi nefondate. Prin încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2010, judecătorul Gheorghe Mihalcea (să fie o întîmplare că acesta s-a pensionat, de curând ?) a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanţi şi, în baza prevederilor legale, s-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru, pe care o aveau de achitat, la 50% din valoare, cu toate că dânsul susţine că „reclamanţii au încasat suma de 800.000 lei (opt miliarde de lei vechi) ce reprezentau contravaloarea acţiunilor”. Altfel spus, judecătorul a decis că cei doi reclamanţi aveau din ce plăti.
Cum au pierdut soţii Grigorescu 8 miliarde
Pentru a lămuri această problemă, sunt necesare câteva explicaţii. Doamna Grigorescu Mirela, în calitate de acţionar al SC Alprom SA, cesionase acţiunile sale societăţii Termosoft Consulting, la care, împreună cu soţul, era asociat, urmând ca, după înscrierea Termosoft Consulting în Registrul Acţionarilor Alprom, soţii Grigorescu să-şi cedeze părţile sociale de la această societate către noul asociat ce urma a fi cooptat, compania Girexim Universal. În acest sens, fuseseră încheiate două contracte de cesiune părţi sociale, în valoare de 400.000 lei fiecare. Cu toate demersurile făcute pentru a fi înregistrat contractul de cesiune, încheiat în 21.04.2009 între doamna Grigorescu Mirela şi S.C. Termosoft Consulting S.R.L., în termenul prevăzut de actul constitutiv al societăţii Alprom (şapte zile lucrătoare de la încheierea contractului de cesiune), S.C. Termosoft Consulting S.R.L. a fost înregistrată ca acţionar abia în 12.06.2009, cu o foarte mare întârziere. În acest caz, cesiunea părţilor sociale ale soţilor Grigorescu, deţinute la Termosoft Consulting, către Girexim Universal s-a reziliat, pentru motivul că acel contract prevedea un termen rezolutoriu, data de 21.05.2009. Ca urmare, soţii Grigorescu nu aveau cum să încaseze preţul contractelor de cesiune părţi sociale, respectiv cei 800.000 lei, dimpotrivă, au pierdut banii prin rezilierea contractelor. Doamna Mirela Grigorescu este scandalizată că preşedintele instanţei a susţinut faptul că domnia sa ar fi încasat banii pentru cele două contracte. Însă, după cum declară ea, susţinerea judecătorului Mihalcea nu este întemeiată pe nici un fel de probe. „Pentru această afirmaţie calomnioasă, îl voi da în judecată la Judecătoria Piteşti pe judecătorul Mihalcea Gheorghe, căruia îi vom face plângere la C.S.M. Deja am depus o sesizare la D.N.A şi îi vom cere să probeze când, unde şi cum am încasat această sumă, plus daune morale pentru prejudicierea gravă a imaginii noastre. Nu ne-am fi permis niciodată să facem solicitare la A.N.A.F., pentru a ne elibera certificat de atestare fiscală, că nu dispunem de surse de venit, dacă am fi încasat aceşti bani.”, declară indignată doamna Grigorescu. Femeia, aflată în greva foamei, consideră că această sentinţă ciudată ar putea avea ca şi explicaţie fie insuficienta documentare a judecătorului Mihalcea asupra dosarului cauzei, fie ipoteza că a fost scrisă la comandă. Un alt aspect care ridică semne de întrebare soţilor Grigorescu este faptul că, deşi în şedinţa publică din 4.10.2010, întrebaţi fiind, atât pârâta, cât şi reclamanţii, dacă mai sunt de depus acte la dosar, ambele părţi au specificat că mai sunt de depus numai concluziile scrise, în consecinţă instanţa rămânând în pronunţare pentru 11.10.2010, la acest termen, pe portalul de pe internet al instanţelor, soţii Grigorescu au constatat, cu stupoare, repunerea pe rol a procesului. S-a dispus, astfel, acordarea unui nou termen de judecată, pentru depunerea la dosar a dovezilor din care să rezulte dacă, de la data punerii în întîrziere a pârâtei SC Alprom pentru înscrierea în Registrul Acţionarilor a menţiunilor şi data efectuării acestor menţiuni, au avut sau nu loc evenimente financiare în cadrul societăţii pârâte care să fi influenţat acţiunile deţinute de acţionari la societate. Deşi în sentinţă, potrivit principiului că „vinovatul plăteşte cheltuielile de judecată”, instanţa comercială obligă pârâta SC Alprom la plata acestor cheltuieli, în cuantum de 5.855,50, respinge, pe de altă parte, pretenţiile reclamanţilor referitoare la plata prejudiciului. Întrebare firească: dacă pârâta Alprom a fost găsită vinovată, atunci care este vina? Nu cumva provocarea unui prejudiciu? Iar acest prejudiciu nu trebuie restituit păgubitului?
(Adriana Gândilă)
0 Comentarii