Chiar dacă sunt un anti pedelist convins şi declarat, nu mă grăbesc să aplaud orice alianţă încheiată împotriva administraţiei Băsescu. O spun din capul locului: pactul încheiat între PNL şi PC nu-mi place. Din contră. Îl consider un nou mariaj politic inacceptabil. În definitiv, este o altă dovadă a neseriozităţii profunde din politica românească. Neseriozitate care a buimăcit minţile electoratului şi care l-a determinat să se prezinte la urne în număr din ce în ce mai mic. Lehamitea oamenilor este perfect justificată.
Pe Crin Antonescu l-am votat. Cu suficientă convingere, însă fără a mai avea naivitatea să cred în politicieni providenţiali. Pe Dan Voiculescu nu l-am ales şi nu l-aş putea alege vreodată. Trecutul său de turnător la Securitate, dovedit de CNSAS, îmi repugnă. La fel cum îmi repugnă şi desele lui schimbări de macaz politic: ba cu PSD, ba contra lui, ba cu Băsescu şi cu Alianţa DA şi iarăşi cu PSD. Acum bate palma cu liberalii.
PNL nu avea nevoie de alianţa cu Partidul Conservator. Nu doar că nu îi era necesară. Va pierde de pe urma ei. Înainte de toate, din punct de vedere al scorului în alegeri. Prezenţa PC alături de PNL nu va fi tolerată de o parte a votanţilor tradiţionali ai liberalilor, care nu au tolerat nici înţelegerea cu PSD. În al doilea rând, peneliştii vor pierde locuri în Parlament în condiţiile în care cele două formaţiuni vor merge împreună în alegerile legislative.
Nici PSD nu iese tocmai bine, tocmai onorabil, din toată povestea. Se vede pentru a „n”-a oară abandonat de PC. Nu că social-democraţii ar avea motiv de jelanie că rămân fără conservatori. Din contră. Imaginea lor publică are, însă, de suferit după repetatele şi repetatele trădări iertate ale foştilor umanişti. Riscă să fie catalogaţi drept papagali în colivia motanului Felix, dresaţi să joace după cum le cântă Dan Voiculescu şi Antenele lui.   
De altfel, imagine de papagali capătă şi peneliştii. În loc să profite la maxim de popularitatea sa şi de căderea PDL şi să ferească PNL de orice alianţă preelectorală, Crin Antonescu îşi face singur rău, sieşi şi partidului. Se leagă la cap fără să-l doară. Liberalii din judeţe, inclusiv cei din Argeş, vor fi puşi în situaţia, dureroasă pentru ei, de a le ceda „liliputanilor” de la PC colegii parlamentare pe care altfel şi le-ar fi adjudecat cu siguranţă.
Aştept prima conferinţă de presă comună a liderilor judeţeni ai celor două partide. Va fi o bună ocazie pentru jurnalişti să se amuze pe seama argumentelor „serioase” pe care Ion Popa, de la PNL, şi Cornel Lazăr, de la PC, le vor prezenta opiniei publice ca să explice realizarea alianţei. Fără îndoială că nu va lipsi „argumentul” doctrinar. Cum naiba să lipsească? Cu el îşi justifică politicienii orice caricatură de alianţă, alianţă pe care, mai apoi, o calcă în picioare, eventual invocând pentru destrămarea ei tot raţiuni de ordin doctrinar.
În încheiere, merită să remarcăm că Partidul Conservator, partid de 1-2%, şi-a asigurat din nou prezenţa în viitorul Parlament. Asta datorită „talentului” de negociator al lui Dan Voiculescu şi a audienţelor ridicate ale Antenelor sale. Bravo, motane!
(Mihai Paul Codunas)