Echipa de raliuri IATSA Pitești a fost campioană națională la echipe în 1988 și 1991, iar în 1988 a câștigat și Trofeul „Dacia Sport”. Conducătorul echipei între 1986 și 1993, când s-a desființat, a fost nimeni altul decât actualul publicist Nicolae Cosmescu. Informațiile au fost preluate de pe site-ul pitstops.ro, din amplul articol semnat chiar de Nicolae Cosmescu și publicat în anul 2016.
A luat ființă în anul 1984
În 1984 s-a eliberat certificatul de naştere al acestei formaţii denumite iniţial, în registrul „de stare civilă” al federaţiei, „IATSA Dacia II”. Un nume ce voia să satisfacă anumite orgolii. Niciodată, însă, IATSA n-a fost o „Dacia II”. În fapt, acest al doilea nume nu avea să fie folosit. În componenţa echipei se regăseau angajaţi ai societăţii, respectiv ai reţelei de service-uri „Dacia”, tutelată pe atunci de IATSA. În primii doi ani de existenţă a grupării, echipa, ca şi membrii săi, au fost prezenţe discrete în peisaj. La ultima cursă a anului 1985, a fost racolat Ionel Mălăuţ. Este primul mare nume în dreptul căruia s-a scris IATSA. Mălăuţ avea o carte de vizită de invidiat. Acesta l-a adus cu el şi pe Mugurel Mina. Un tânăr inginer de la acelaşi service din București. Influenţa acestui echipaj, mult peste ce avea echipa atunci, s-a văzut imediat. Cei doi au sosit pe locul patru la general, într-un faimos „Raliu ARO”. „Debutul meu în calitate de conducător al echipei de raliuri IATSA s-a produs la «Raliul Braşovului» din 1986. Întâmplător, cursa a marcat şi prima apariţie în acest sport a lui… Constantin Aur. Întrecerea de la Braşov nu a fost deloc uşoară, însă, la final, am prins cu noroc ultima treaptă a podiumului. Ceea ce era nu doar tonifiant, dar şi de bun augur. Pas cu pas, an după an, doi în 1987, alţi doi, şi mai şi, anul următor, am adus în echipă oameni de certă valoare. Primul a fost clujeanul Mihai Mureşan. Un pilot cu rezultatele relevante. Un vis ce promitea că va fi frumos, dar din care ne-am trezit mult prea repede”, spune Cosmescu.
Primul titlu la echipe
Cursa de deschidere a ediţiei anului 1988, disputată în mod tradiţional la Braşov, a adus satisfacţii importante. Tripleta de şoc, în configuraţia Costinean, Mălăuţ, Bucur, îi surclasase pe toţi ceilalţi competitori, cu excepţia învingătorului. Un adevărat tir grupat asupra locurilor din vârf, rod al unei curse de-a dreptul magnifice. IATSA a obţinut, așadar, şi primul succes la echipe. „În acel an, campionatul nu avea decât cinci etape, încât, în cazul unei contraperformanţe, devenea extrem de dificil de recuperat terenul pierdut. Şi aici mă refer exclusiv la întrecerea echipelor.
Raliul din Bucovina era la fel de difícil şi pentru cei de la uzină. Cum maşinile noastre de vârf mergeau ca nişte veritabile orologii helvetice, aproape de terminarea cursei apreciasem că vom învinge iarăşi la echipe, cu şanse să revenim pe primul loc în ierarhia anuală. Ceea ce s-a şi întâmplat. Şi a sunat timpul ultimei dispute. Într-un început de noiembrie, în îndepărtatul Maramureş. Deşi calendaristic nu era încă iarnă, acolo ninsese şi era frig. Nu doar afară, ci şi în hotel. Nici urmă de căldură sau apă caldă. Era atât de frig, că dormeam îmbrăcaţi cu toate hainele pe care le aveam la noi! Pentru raliu, singura noastră grijă era să ne clasăm cât mai aproape de IAP, în situaţia că aceştia vor câştiga întrecerea. Zis şi făcut. Aşa că, plasându-ne imediat după ei, am intrat în posesia râvnitului şi visatului titlu de campion la echipe. Ceea ce puţini reuşiseră de-a lungul anilor”, mai spune același Cosmescu. IATSA a mai câştigat ceva: Trofeul „Dacia Sport”, aflat la prima sa ediţie! Era întâia competiţie monomarcă disputată în România! Cu un titlu de campioni la echipe, un trofeu, un alt titlu la individual şi un trio clasat mai bine ca niciodată, IATSA îşi încheia un ciclu important din existenţa sa.
Titi Aur (IATSA Piteşti), locul 1 absolut în „Raliul României” din 1991
În 1989, unui început promiţător i-a urmat o adevărată serie neagră. În trei curse succesive, oamenii de vârf au fost de nerecunoscut. N-au reuşit să prindă podiumul de etapă! Aşa s-a pierdut nu doar campionatul, cât şi locul doi. „Racolarea lui Aur, cel cunoscut azi sub numele familiar de Titi Aur (cel mai de succes pilot român din toate timpurile), a fost o excelentă operaţiune. În doar câteva minute, la Mamaia, într-o cameră a unui hotel, perfectasem cel mai profitabil transfer din istoria echipei. Iar întrecerea cea mai valoroasă a campionatului, sub aspectul punctelor puse în joc, dar şi al dificultăţiilor, «Raliul României», competiţie întinsă pe vreo 700 km şi două zile, a fost locul de desfăşurare a unei bătălii epice pentru victorie. Una monumentală, cu atât mai mult cu cât era şi fratricidă. Între Mălăuţ – Grigorescu, pe Dacia Sport cu motor R5 Alpine, şi inedita asociere Aur – Ionescu, pe obositul Peugeot. A învins Aur, şi noi ca echipă. Luând astfel o opţiune serioasă pentru încă un titlu. Remarcabil s-au comportat în acest raliu echipajele conduse de Toma şi Nuţă. Cu patru maşini clasate în primele şapte locuri, putem afirma că succesul a fost unul de excepţie pentru IATSA. La Cluj, însă, echipa a terminat pe locul secund, după cei de la Colibaşi, pierzând astfel şefia clasamentului provizoriu. În mod normal, în acea cursă «Dacia» nu trebuie clasată, dar aceeaşi federaţie a intervenit, favorizând din nou o echipă de uzină. Finala campionatului urma să se joace la sfârşitul lui octombrie, în zona Braşovului, unde iarna îşi intrase prematur în drepturi. Am reuşit un rezultat bun graţie eforturile cuplurilor Nuţă – Dumitriu şi Topală – Ştefan, încât am cucerit al doilea titlul la echipe! Mălăuţ, Toma, Aur, ca şi alţi prim-tenori ai altora, rămăseseră înşiraţi prin zăpada acestui ultim drum, ce ne-a purtat spre vârful ierarhiei.
Nu am nicio îndoială, cunoscătorii au remarcat printre cei care şi-au adus o contribuţie desosebită la victoria echipei IATSA (rebotezată «Dacia Service Rally») trei nume: Constantin Aur, Dorin Toma, George Grigorescu. Oamenii care, peste foarte puţini ani, vor domina hegemonic lumea întrecerilor rutiere autohtone, monopolizând podiumurile finale ale campionatelor acelui sfârşit de secol XX. De reţinut că primul lor titlu a fost în 1991, cu echipa IATSA. Din nefericire, istoriile acestora vor fi scrise pentru alte formaţii, de pe alte meleaguri, fiindcă la finalul stagiunii ne-am despărţit de primii doi. „Dodo” Toma, un an mai târziu după ce a cucerit primul său titlu, cu echipa IATSA, a devenit campion absolut al României. Dar sub alte culori…”, a completat scriitorul.
0 Comentarii