# Atenţie, FC Argeş, la ce spune profesorul Mihai Georgescu, fost preşedinte al clubului alb-violet!
# Cum decurge o zi obișnuită pentru profesorul Mihai Georgescu?
– Cum au decurs toate în ultimii 40 de ani în general, pentru că au mai fost și perioade de respiro, vacanțe, de regulă. Îmi încep ziua cu tradiționala cafea băută în familie în jurul orei 8, după care, de la 8.30 și până seara la 22.00-23.00, o dedic fotbalului, din păcate, și mai puțin familiei. Cu pregătire, cu supraveghere, cu urmărirea jucătorilor din toate punctele de vedere, medical, școlar, implicare în procesul de pregătire, discuții individuale, pregătirea planurilor de antrenament, de pregătire, anuale, periodice, ciclurile săptămânale. Sunt multe de făcut…
# Sunteți managerul echipei FC Viitorul „Mihai Georgescu” din Cluj…
– Da, managerul clubului care îmi poartă numele și pe care l-am înființat în 2012. Lucrez la nivel de juniori, pe segmentul acesta de vârstă m-am specializat de mult timp. Este vorba despre copii cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Lucrez pe ciclu de 4 ani.
# Pe scurt, cum vi se pare situația fotbalului românesc?
– Din păcate, ca un om care îmi petrec aproape toată ziua numai lucrând, făcând și gândind fotbalul, spun că suntem pe o pantă teribil de abruptă descendent, în care sunt prinși toți factorii implicați în fotbal, conducători, patroni, președinți de club, personalul adult care lucrează într-un club, antrenori, jucători, seniori, Liga I, Liga a II-a, Liga a III-a, juniori, copii, mergem spre la vale cu toate. Și asta din cauza calității în general a oamenilor și mă refer ca pregătire profesională și la felul cum se înțelege performanța. De fapt, nu prea se înțelege. Toți cei implicați în fotbalul național în momentul de față, foarte mulți adulți, pornind de la conducători, patroni și până la antrenori, au un nivel foarte scăzut de înțelegere a performanței. Și din cauza asta ne ducem la vale într-una. Vă dau un simplu exemplu: în perioada anilor 1990-2000, cred că aveam în cele cinci mari campionate europene peste 40 de jucători, iar acum avem vreo 5-6. Asta cred că spune tot! A scăzut foarte mult calitatea, care este însoțită și de sărăcie. De care sărăcie suntem toți vinovați, toți cei care lucrăm în fotbal și, din păcate, și implicarea statului, ca să nu vorbesc a politicului; spijinul care se dă este unul, așa, pe ici, colo, doar câte o echipă susținută de primărie ceva mai consistent, în rest…

„În performanță, nu se poate fără continuitate”

# Apropo de acest lucru. Situația aceasta se întâmplă și la FC Argeș și de aceea vă întreb: cum vi se pare FC Argeș în prezent?
– Chiar săptămâna trecut i-am felicitat. Pe Mihai Ianovschi, cu care am o legătură permanentă, pe Mihăiță, care este antrenor principal acolo. Am transmis felicitări și lui Jean Vlădoiu. Și Prepeliță… Mi se pare o echipă care are la conducere trei oameni care trăiesc fenomenul FC Argeș și trăiesc pentru acest club, pentru acest oraș. Sunt implicați total cu nivelul pe care îl au, profesional și moral. Sunt trei oameni de bună-credință… Sigur că ei trebuie susținuți, trebuie să li se creeze condiții, baza materială și umană și înțeleși. Pentru că eu despre asta vorbesc, că foarte multă lume implicată în fenomenul fotbal nu înțelege fenomenul fotbal, nu înțelege performanța. Aceasta nu se înscrie numai pe o linie permanent ascendentă și alcătuită numai din victorii. Așa ceva nu există! Din păcate, noi nu știm să gestionăm momentele mai grele prin care trece o echipă, un antrenor. Ăsta este fotbalul, te poartă și spre culmi și spre prăpăstii. Adică, după 10-11 rezultate pozitive, este foarte probabil să vină 4-5 etape grele, cu rezultate contradictorii, în care mai intervin și neșansa, ghinionul, arbitrajul, accidentări. Și, hop, pentru un grup de tehnicieni profesioniști și care au avut rezultate, din diferite motive, pac, urmează demiterea și atunci nu există continuitate. În performanță, fără continuitate nu se poate. Fără continuitate nu poți să creezi o echipă competitivă. De asemenea, un antrenor are și perioade bune, dar are și perioade mai grele, dar trebuie să îl ajuți și să mergi mai departe. FC Argeș este într-o perioadă bună, dar atenție mare cum se gestionează și momentul în care vor fi și meciuri mai grele!
# Ce le transmiteți dvs. jucătorilor alb-violeți din prezent, în calitatea dvs. de fost președinte și antrenor la FC Argeș?
– Trebuie să știe că reprezintă o tradiție foarte frumoasă, reprezintă un club cu o tradiție foarte frumoasă, reprezintă un oraș care, în proporție de 80%, în perioada de glorie a lui FC Argeș și a lui Gicu Dobrin trăia prin această echipă și prin acest club și se confunda cu imaginea lui și performanțele lui. FC Argeș este un simbol obținut prin foarte multă muncă și prin mult talent și prin implicarea foarte multor oameni, inclusiv a orașului întreg și a populației. De aceea, jucătorii trebuie să se implice ei, la rândul lor, să dea 100% din tot ce au mai bun pentru echipă. Asta nu înseamnă că vor avea numai performanțe, dar important este să tindă să le obțină tot timpul.

Citește și Antrenorul argeşean Mihai Georgescu: „L-am reprofilat din atacant în fundaş pe Chiricheş”

Citește și „Sediul şi cantonamentul FC Argeş nu sunt la Penescu, ci la Fundaţia FC Argeş 1953”

„Stadionul FC Argeș a fost primul din țară dotat integral cu scaune din plastic”

# O amintire, cea mai frumoasă, a dvs. cu FC Argeș…
– Am câteva amintiri frumoase. Perioada 1993-1994, când am revenit în Divizia A, cu Ion Moldovan – antrenor, Telu Stancu – secund, Fane Cioacă – preparator fizic și Vasile Stan – antrenor cu portarii. Am format un colectiv foarte unit, cu relații de amiciție profesionale și de respect reciproc foarte profunde. La treaba aceasta a contribuit și faptul că în perioada respectivă am colaborat cu un om de mare valoare, dl. director general Stroe. Apoi au fost victoriile la rând în Cupa României, în ediția 1993-1994, când am eliminat pe Steaua și Dinamo, două performanțe teribile atunci. Un alt moment important este acela când stadionul FC Argeș a fost primul stadion din țară dotat cu scaune din plastic integral și asta s-a datorat faptului că am avut un sprijin deosebit din partea Petrochimiei și de la Subansamble Auto. O altă performanță notabilă a fost aceea că am reușit să aduc mai mulți jucători tineri de mare valoare, care după aceea au făcut carieră. Și mă refer la Jean Barbu, Adrian Mutu, Adrian Neaga, Vali Năstase, Crivac, Vintilă și alții.
# Cu cine ați mai ținut legătura de la FC Argeș?
– Mai tot timpul țin legătura cu Telu Stancu, cu care mă întâlnesc des la federație. Apoi, cu Vali Ilinca, atunci când vine ca observator la Cluj. Mai vorbesc și cu Bogdan Vintilă, Marius Prisăceanu, Vasile Popa, Sile Stan, Ion Moldovan… Deci, am ținut legătura cu tot staff-ul cu care am lucrat în perioada 1993-1996 și, în măsura în care am putut să dau o mână de ajutor în anumite momente, am făcut-o cu cea mai mare plăcere, cu deschidere totală.

„Cantonamentul din Trivale este proprietatea FC Argeş şi s-a construit pe munca clubului”

# Ce ne puteți spune despre „Baza vulturilor din Trivale”, care acum se află în proprietatea lui Cornel Penescu? Vă întreb știut fiind faptul că și dvs. erați la club când aceasta a fost cedată către omul de afaceri…
– Acel cantonament a fost construit la insistența d-lui Constantin Stroe. Știu că din transferul lui Jean Barbu în Coreea s-a construit, ca proprietate a clubului, acel cantonament din Trivale. Ce s-a întâmplat după aceea cu actele proprietății respective nu știu. Eu pot spune doar că acel cantonament este proprietatea FC Argeș și s-a construit pe munca clubului. Eu l-am adus pe Jean Barbu la FC Argeș… Cum s-a făcut transferul de proprietate și cum a preluat dl. Penescu clubul nu mai stăpânesc foarte bine, pentru că numai documentele pot vorbi. Știu că la un moment dat s-a încercat o rezolvare a situației, dar a rămas așa, pe drum…