Atunci, la venirea d-lui Stroe, a avut loc o schimbare majoră în cariera şi chiar în viaţa dvs. Ne puteţi povesti?
- Da, Centrala avea 120 de oameni, avea personalitate juridică, drept întreprindere, iar Autoturisme Pitești n-avea personalitate juridică. Era grefată pe Centrală. Stroe, când s-a văzut împărat, a început să dea în cei din Centrală, zicând că el nu oprește niciun om din Centrală în afară de mine. Eu i-am spus că nu e posibil să lăsăm oamenii din Centrală pe drumuri. Între timp s-a schimbat denumirea Centralei în AUTORO Pitești. Problema era că nu aveau director general. M-au chemat seara, la ora 9, sus la Auto Dacia. Acolo erau Giuvelcă - devenise director adjunct la minister – Bușu, care era la Serviciul Plan, dl Soare, care era șeful Organizării, Osiceanu, care era la Centrală, Gică Paleru… Am ajuns și eu de la uzină. Giuvelcă m-a luat direct: „Din momentul acesta ești directorul general al AUTORO, ai aici organigrama, mâine ești la ministrul Stănescu, la MICM, să te ungă”. Sincer, am amuțit. A doua zi eram la ușa ministrului. Am ripostat către ministru, dar el mi-a zis să-i mulțumesc lui Giuvelcă pentru această numire. Mi s-a semnat ordinul, am plecat acasă. Între timp, Stroe începuse să dea afară oameni din Centrală. Fata lui Zamfir, Cătălina, era la Mașini Unelte. La Mașini Unelte era Popa șef de secție și Stroe i-a spus lui Popa să o dea afară.
Acesta a dat-o afară. Revin la poveste: noi, cei de la AUTORO, nu aveam sediu și am plecat cu Stănculescu, fostul director financiar contabil, după sediu; nenea Stănculescu credea în Dumnezeu și, ajungând în zona Bisericii „Sfânta Vineri” mi-a zis să intrăm în biserică; am intrat, am aprins niște lumânări și el mi-a zis: „Te rog să te rogi la Dumnezeu să ne dea un sediu undeva. Eu aș avea niște idei…” Am ieșit din biserică și ne-am întâlnit cu un tip care îl cunoștea pe domnul Stănculescu, era director la autobaza din cartierul Craiovei și căruia nea Stănculescu îi spune că e în căutare de sediu pentru oamenii noștri, fiindcă vrem să ne mutăm de la uzină la Pitești. Și tipul zice: „Ia uitați-vă în spatele meu, că e sediu liber, disponibil”. Chiar în fața Bisericii „Sfânta Vineri” era o clădire (și acuma este!) cu trei etaje. Clădirea aparținea autobazei și era de închiriat. Nea Puiu Stănculescu l-a întrebat dacă e de acord să încheie contractul și tipul a fost de acord. Dumnezeu ne-a ajutat ca într-o oră să avem și contractul semnat, iar chiria era derizorie. Și astfel i-am adus pe toți 120 de angajați, fiecare cu biroul lui. Față de ce făceam în uzină, am completat deschizând niște magazine în care am vândut aragaze, frigidere, veselă, piese de mașini, tot felul de drăcovenii…
Păi, de unde luați toate acestea?
- Piesele le luam de la unitățile Centralei pentru serviciile pe care le făceam noi ca și pe timpul Centralei, dădeam un comision de 0,15% din cifra de afaceri a unității respective și aveam bani cu duiumul, iar banii ăia i-am investit în cumpărăturile astea și luam la prețuri mici frigidere și le vindeam cu un adaos comercial care era atunci până la 30%. Și am făcut bani buni, că până la urmă am construit lângă Metro un Service de piese auto cu vopsitorie, cu tinichigerie etc., am angajat 150 de salariați, se lucra pe trei schimburi… Și aveam bani astfel încât cei de la AUTORO aveau salariile duble și chiar triple față de cei din uzină, dar și munceau… Am cumpărat cinci camionete ca să facem transport rapid. Îi aveam angajați pe Râpea, care era director tehnic, pe Puiu Stănculescu, care era director financiar, Osiceanu, director comercial, Busu, cu planul, Soare era la Organizare…
0 Comentarii