# Patronul Flamicom, service-ul unde tânărul muncea peste program: „Nu mă pasionează chestiile astea”
Detalii ale unei realități triste ies la iveală după cumplitul accident rutier petrecut la începutul lunii trecute, la doar câteva sute de metri de service-ul din Vâlcea al SC Flamicom Impex – Pitești, accident în urma căruia un angajat a murit. S-a întâmplat pe fondul condițiilor de trafic, vitezei și oboselii unuia dintre mecanici, obligat să facă în plus, peste activitatea de bază, și muncă de șofer. Tânărul de la volan, care-și ducea colegii acasă, în Argeș, cu Loganul firmei, efectua această activitate alternativ cu un coleg aflat și el în mașina care s-a izbit puternic de un tir. Deși au fost răniți, amândoi au scăpat cu viață, la fel și cel de-al treilea angajat aflat în mașină. Nu și Marius Iulian Dima, tânătul aflat pe bancheta din spate, scos cu descarcerarea dintre fiarele contorsionate și decedat la spital, la două zile de la accident. Familia tânărului spune că cineva trebuie să răspundă pentru moartea lui Marius și va cere despăgubiri în instanță. Acțiunea penală a fost deja demarată.
Marius Iulian Dima avea doar 21 de ani și o viață întreagă înainte. Privea doar partea plină a paharului. Îi plăcea meseria și era bucuros că-și poate ajuta mama, chiar dacă avea un salariu mic. Muncea peste program, în weekend, deși, spun rudele, nu era remunerat suplimentar pentru asta, cu toate că, potrivit legii, orele prestate sâmbăta și duminica, se plătesc dublu.
„Pleca la muncă dimineața, la 6, și sosea seara, la 7,30, pentru că trebuia să bată drumul ăla până la Vâlcea. De multe ori pica de oboseală. Avea mult de lucru… Lucra și sâmbetele, două pe lună, una da, una nu, dar tot salariul ăla îl avea, de 12 milioane și un pic (nr. lei vechi), cât i-a dat patronul și ultima oară. Băiatul de la volan era mecanic, ca și copilul meu, dar era pus să facă și șoferie. Conducea când se termina programul. Făcea cu schimbul, cu un alt băiat, care mi-e nepot, o dată unul, o dată altul. Normal că erau obosiți toți, dar nu vrea să-mi zică nimeni, nimic”, spune Florina Mirică, mama băiatului.
Familia tânărului e revoltată. „Ziceau că-i plătește pentru alea două weekend-uri muncite pe lună, dar doar ziceau. Deci, de luat, Marius nu lua peste salariu pentru zilele astea de weekend. Pai tu ai 1.250 de lei și te duci două sâmbete din patru! Ești nebun? El, săracu’, accepta și așa, că era copil amărât, vă dați seama… Muncea mult, ca și colegii lui. S-a și văzut oboseala băiatului de la volanul Loganului, că el era și mecanic și era și șofer acolo. Nu știu dacă asta e în regulă!”, spune George Olteanu, vărul tânărului decedat.
Cinism pe durerea familiei îndoliate
Contactat de Jurnal de Argeș pentru lămurirea aspectelor legate de munca suplimentară neremunerată la care fac referire rudele victimei, Marian Florentin Popescu, patronul Flamicom Impex SRL, n-a declarat decât: „Nu mă pasionează chestiile astea… Nu-și au rostul!”.
Mama, parte civilă în dosar
Rudele lui Marius sunt hotărâte să ceară daune firmei la care tânărul lucra. „Normal ar fi ca patronul să-i dea despăgubiri… Nu ne-am gândit, deocamdată, ce sumă ar trebui să ceară mama lui, o să ne sfătuim cu avocatul, dar oricât ar stabili judecătorii, nu face cât viața unui om”, mai spune George Olteanu.
Dosarul urmează să ajungă în instanță. „E demarată acțiunea penală, iar mama tânărului este parte civilă în dosarul penal. Rămâne de văzut cine și pentru ce va răspunde, în funcție de anchetă, în funcție de ce o să găsească procurorul și în ce formă trimite dosarul la instanță. Este evident că pornim pe omor din culpă (…)”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, avocatul Ramona Pavel.
Referitor însă la suma despăgubirilor, aceasta este dificil de apreciat, spune avocatul: „În România nu există o practică. Din păcate, la noi, viața unui om valorează extrem de puțin. Despăgubirile sunt, de foarte multe ori, ridicole. Cu cât să plătești durerea unei mame care și-a pierdut singurul copil și singura formă de sprijin?”.
„Era sufletul meu!”
Mama tânărului e disperată și speră doar să se facă dreptate. N-are încă puterea să se gândească la ce despăgubiri va cere. „Amarul meu n-are cum să-l acopere. Mie să-mi aducă băiatul înapoi, banii nu mai au valoare, că eu sunt terminată pe toată viața. Era sufletul meu! L-am crescut singură, ne-a fost foarte greu, și își dorea și el să aibă banul lui, chiar dacă salariul era mic. De-aia a acceptat să facă naveta, să trăim și noi un pic mai bine. Eu n-am serviciu, iar pe mine, el mă ținea!”, mai spune, copleșită de durere, mama băiatului.
0 Comentarii