Vin după o călătorie de trei săptămâni în Statele Unite și printre locurile pe care am ținut neapărat să le vizitez s-a numărat și Universitatea Stanford. Știam despre ea că a dat zeci de laureați de Premiu Nobel și mai mulți președinți ai Americii. E situată în Palo Alto, California, în aceeași zonă cu companiile Apple, Google sau Facebook, altfel spus într-un spațiu minat și dominat de industria IT. Adică de „brațul armat” prin care SUA conduc lumea. Toate revoluțiile din nordul Africii și lumea arabă ale ultimilor ani au început pe internet. La fel și în Ucraina. Dictatori precum Gaddafi sau Mubarak au fost dați jos de populațiile lor prin Facebook sau Twiter, abia apoi și-au făcut simțită prezența portavioanele sau aparatele de vânătoare F 16. Dar să nu divaghez și să mă întorc la Stanford și la ceea ce înseamnă învățământul ultraperformant în California. E servit la meniu cu industria IT, care înseamnă comunicare și stocare de date, adică putere. Nu pot să-mi dezlipesc de pe retina minții acea imagine dintr-o după-amiază superbă de septembrie, cand am văzut zeci de tineri originari din India în parcul din fața Universitătii Stanford, jucând relaxați un joc ciudat și pueril, cel puţin în concepția noastră, a europenilor, cu un cerc de plastic. Ca orice părinte, m-am gândit că nu toți adolescenţii indieni care alergau pe iarba de la Stanford sunt odrasle de maharajahi și m-am întrebat dacă și copilul meu sau al altui român ar avea șansa să studieze acolo, într-o universitate americană de top. Stanford nu este o universitate ieftină, însă nici una destinată exclusiv pentru progeniturile de oameni bogați. Am rămas surprins să aflu asta de la dl. Eugen Chivu, consulul general al României de la Los Angeles, care mi-a spus că o să rămân surprins de câți copii de români provenind din familii fără prea mari posibilităţi materiale studiază la Stanford. Singura condiție e să știe să aplice pentru o bursă și, mai înainte de toate, să aibă chef să învețe. De restul se ocupă Stanford, care face contract cu ei, îi școlarizează și își recuperează ulterior cheltuielile cu instruirea lor. Asta ar fi componenta informală a editorialului meu. Cea morală, pentru că există și una morală, e că la Stanford politicienii nu ajung niciodată rectori. Și asta nu pentru că le-ar interzice constituția Statelor Unite (glumesc, desigur), ci constituția bunului simț. Nu au timp să facă și una și alta, adică temeinic pe amândouă. În SUA, învățământul e un job și politica alt job, vorbim de profesii distincte. Nici rectorii și nici directorii de colegii nu sunt numiți politic, nu-i obligă nimeni să-și ia carnet de partid înainte de a fi înscăunați pe o funcție. Din acest motiv este eficient învățământul în America, pentru că e deparazitat de politruci, și de aceea Stanford se poate lăuda cu atâția laureați de Nobel. Pentru că aspiră creiere din toată lumea și le școlarizează profitând de faptul că țările din care acestea provin le alungă, fie prin ignoranță, fie cu premeditare. În România, politicienii au îmbolnăvit învățământul. Prin corupție, prin politizare, prin nepotism.
Uitați-vă la Dosarul Microsoft și la șpăgile despre care DNA susține că s-au dat la politicieni. De unde? Din bani publici furați prin umflarea facturilor pentru licențe. Adică din banii destinați învățământului românesc, că doar n-au venit cei de la Microsoft cu punga de dolari pe avion ca să-i șpăguiască pe Cocoș, Dan Nica și Abramburica.
Apropo, știți cum s-a ridicat Stanford, spre a ajunge astăzi unde a ajuns? După ce Leland Stanford, unul dintre îmbogățiții sfârșitului de secol optsprezece din America, și-a donat o parte din avere ca să ridice o universitate în memoria iubitului său fiu, mort de febră tifoidă urmare a unei vizite în Europa. Pe banii și terenul donat de această familie s-a ridicat ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind Universitatea Stanford. În România, politicienii nu donează bani sau terenuri ca să ridice universități, dimpotrivă, iau terenuri de la universități, vezi doar cazul ICA-Dan Voiculescu. Și atunci, de ce să ne mai mirăm că învățământul nostru e la pâmânt și cei de la Stanford, și nu doar ei, ci și multe alte universități de top din Europa, profită de ce au distrus politicienii noștri? Pentru că avem rectori și politicieni pe principiul „Doi în Unu”, precum Abramburica.
Gabriel Grigore
0 Comentarii