# Interviu despre hăţişuri, însă fără ascunzişuri, cu directorul Gărzii Forestiere Argeş, Alin Mihai

Garda Forestieră Județeană Argeș este o instituție aflată în subordinea Gărzii Forestiere Ploiești, aflată, la rândul său, în subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Pentru a afla mai multe despre activitatea acestei instituții de o importanță vitală pentru „plămânul de oxigen” atacat la greu în ultimii ani de cancerul defrișărilor, am purtat o discuție cu domnul Alin Mihai, directorul Gărzii Forestiere Argeș.

„Suntem blamați de ce nu păzim?! Dar noi trebuie să controlăm de ce nu s-a păzit bine, asta e ideea”

# Are până acum eficiență „Radarul Pădurii” în stoparea defrișărilor din Argeș?
– În 2014 s-a implementat programul „Radarul Pădurii” în două variante. În varianta care îi privește pe agenții economici, radarul  urmărește traseul, de la punctul de recoltare până la destinație, cu avize valabile, de la 7 ore la 72 de ore, în funcție de distanță. Și persoanele fizice pot apela în momentul ăsta la 112, a doua componentă fiind componenta de control. Adică noi, Garda Forestieră,  poliția, vama, poliția de frontieră, avem parole. Se intervine prin 112, cei de acolo direcționează către noi, noi avem un telefon permanent la unul dintre inspectori. Inspectorul meu redirecționează la ocoalele silvice. La fiecare ocol silvic există o persoană de contact. În momentul în care se întâmplă ceva, se prezintă o echipă formată din polițiști și silvicultori în zona respectivă. De vreo două luni a intervenit componenta pentru populație pe Google Play, o aplicație gen „Radarul pădurii”, care se poate descărca, iar cetățeanul poate vedea dacă codul este valid, asta însemnând că este în ordine. Dacă nu, se declanșează procedura de mai înainte. Sesizările sunt și nefondate, minore sau repetate. Avem  undeva la 40% fondate și 60% nefondate. Adică în sensul în care găsești acolo lucruri minore. Nu e în regulă, pentru că și așa nu avem oameni.
# În teren vă confruntați cu amenințări sau tentative de șpagă din partea celor pe care îi găsiți în neregulă?
– De când am venit, mulți m-au blamat, dar la orice control, la orice firmă, orice exploatare la care ne ducem de câte ori se poate, se ia poliția locală sau polițiști de la Biroul de Combatere a Delictelor Silvice din cadrul IPJ Argeș, cu care avem o relație de încredere.  Asta ne scapă pe noi de orice suspiciune.
# Totuși, de ce instituția dvs nu se bucură de vizibilitate?
– Eu m-am angajat din 2006 și încă de atunci se vorbea despre niște posturi pentru relații publice. Noi avem în Argeș 276.000 de hectare. Cât Dâmbovița și Prahova. Suntem 11 inspectori când, la suprafața asta de pădure, ar trebui să fim cel puțin 20. Dar prin lege nu ne putem substitui poliției sau ocoalelor silvice. Noi suntem o instituție care controlează aplicarea regimului silvic, trebuie să verificăm dacă se aplică legea. Lumea înțelege că noi păzim pădurea. Pădurea este păzită prin structuri autorizate. Suntem blamați că de ce nu păzim?! Dar noi trebuie să controlăm de ce nu s-a păzit bine, asta e ideea.
# A apărut o noutate legislativă prin care pădurile mici din România vor fi păzite cu bani de la bugetul de stat. Cum se va implementa practic, această reglementare și cine primește banii?
– Vor fi alocate în perioada următoare 14,5 milioane de lei, Asta înseamnă undeva la 3 milioane de euro pe toată țara, pentru paza suprafețelor mai mici sau egale cu 30 de hectare. Aici sunt probleme. Au fost legile proprietății: legea 18 care este cea mai dureroasă, legea 1 și 247 mai puțin dureroasă pentru că atunci s-au dat suprafețe mari și cunoscute. Problema e de identificare a proprietarilor. Dacă, de exemplu,  este vorba de un titlu de acum 25 de ani, titularul nu mai este printre noi, nu s-a făcut succesiunea. Cum se dă în pază? Pădurarul care gestionează ar trebui să aibă delimitarea foarte clară a suprafeței pe care o gestionează. Când îi impuți că îi lipsesc arbori din suprafața pe care o gestionează, îi dai o suprafață, îi dai cu o delimitare clară. De aici și până aici. Nu pe vorbe. De la arborele ăla, până la ăla. Suprafața de fond forestier este undeva la 80-85% identificată. Mai rămâne un procent de 15-20%, adică undeva până în 30.000 de hectare, avem cazuri pe la Mihăești, Popești, unde sunt suprafețe puse în posesie, late de o jumătatre de metru și lungi de câțiva kilometri. Cum o delimitezi pe aia? Lumea ar trebui să se unească, primăria să se implice și să îi unească într-o asociație de proprietari. Jumătate s-a dat, dar jumătate a rămas la proprietari. Noi trebuie să popularizăm treaba asta, să identificăm proprietarul, dacă îl găsim, noi îl notificăm în baza listelor puse la dispoziție de primării. După ce l-am notificat, el are obligația să încheie un contract de pază cu un ocol silvic. După, ocolul silvic face un borderou centralizator cu întreaga documentație în spate, cu tipul de proprietate și probabil că va veni la noi, cu suprafața cumulată solicitând suma. Banii se dau ocolului silvic și proprietarul nu o să mai plătească paza.

„Probabil că incendiile din Făgăraș au legătură cu defrișările barbare, dar aici poliția trebuie să dea verdictul”

# Nu există risc de a intra în conflict cu ocoale private care păzesc deja aceste suprafeţe mai mici de pădure?
– Probleme din acestea sunt. Până la urmă proprietarul își alege. Treaba asta cu volatilitatea contractelor, într-adevăr,  reprezintă o problemă. Proprietarul, când nu îi convine ceva,  schimbă administratorul. Ar trebui cumva, reglementată treaba asta. Pentru că și în tăierile astea ilegale o mare parte din vină o are treaba asta cu schimbarea administratorului. Se duc la un ocol unde sunt mai restrictivi, mai temători de lege și nu pun în valoare ce vrea și  schimbă administratorul. Personalul silvic din teren este foarte vulnerabil la pretențiile proprietarilor. Proprietarul vrea să taie. El își vede pădurea ca pe o avere. Numai că silvicultorul este pus între ciocan și nicovală. Între cererea proprietarului, poliție și noi. Dacă face ca proprietarul, riscă să intre în pușcărie. Dacă nu face ca proprietarul își pierde jobul, dacă e un ocol privat, pentru că ăla își ia proprietatea și pleacă iar el poate fi dat afară. Se duc la alte ocoale, gen Valea Oltului sau Loviștea… sau la altele care au mai fost și așa ajung să fie cercetați în dosarul Cheresteaua. Nu mai dau eu nume, că nu mă bag în treaba asta, dar le știți foarte bine și dvs. Ei au pus în valoare fără frică și apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat.
# Incendiile izbucnite în munții Făgăraș, acum câțiva ani, au avut legătură cu defrișarea barbară de pe Valea Doamnei, de la Vidraru și din alte zone din Argeș?
– Probabil, dar aici va trebui ca poliția să își dea verdictul. Sunt de acum patru ani, din 2012. Nu mă pot pronunța, că nu am date. Este doar o părere personală.
# Că tot am ajuns la acest punct mai sensibil. De curând, Greenpeace România a primit o sesizare legată de tăierea la ras a unor suprafeţe mari de pădure la Muşăteşti.
– Da, se confirmă tăierea, este dosar penal acolo, încă din 2012, în dosarul Cheresteaua. Au fost mai multe dosare acolo și noi am participat la acea acţiune cu procuratura şi cu Jandarmeria, însă nu ni s-a dat nici măcar o notă de constatare. Legat de tăierea asta la care face referire autoarea sesizării, vreau să vă spun că la momentul acesta nu se mai taie nimic. Nu se mai exploatează. Nu mai este tăiere proaspătă. După 2013, după Cheresteaua, tăieri masive nu au mai fost în Argeș. Sunt tăieri punctuale. Noi am colaborat în dosarul Cheresteaua împreună cu Parchetul și cu Poliția. Dosarul de la SRI a pornit.

„Am dat amenzi de 830 milioane lei vechi la Direcția Silvică”

# Dumneavoastră, Garda Forestieră, sunteți un fel de „Muma Pădurii” pentru Direcția Silvică Argeş. Din ce știm, i-ați amendat acum un an sau doi.
– Da, din ce știu eu atunci a fost o amendă de 80.000 de lei pentru  nerespectare prevederi amenajamente, la Topoloveni. Iar în primăvara acestui an am avut din nou controale la Direcția Silvică Argeș. Am dat 830 milioane amenzi cu totul, pe județ. La Direcția Silvică Argeş au fost 38 de amenzi, din care 20 de agenți economici pe care i-am găsit lucrând în zonă și 18 amenzi personalului de la direcție, șefi de ocoale, administratorilor și firmelor care câștigaseră la licitație masa lemnoasă și o exploatau. Amenzile au fost pentru nerespectarea instrucțiilor de exploatare, iar cele 18 de la Direcția Silvică au fost pentru nerespectarea de amenajamente, adică s-a pus în valoare masa lemnoasă unde nu trebuia să se pună sau s-a depășit amenajamentul silvic. Au contestat la regie și minister controlul nostru, dar tot au plătit. Nu știu dacă suntem „Muma Pădurii”, dar am procedat corect. Eu nu am parti-pris-uri. Nu am nicio afacere. Nu am reținere față de nimeni. Am spus la Poliție: doar o rugăminte am, să îmi comunicați când vreți să faceți acțiunea. Nu unde, doar să mi se comunice când, în ideea că nu am oameni. Au și ei acțiunile lor, însă cele mai multe le facem împreună cu polițiștii de la biroul silvic, cu care lucrăm extrem de bine. Le-am spus că nu vreau să știu unde sunt controalele, ci când, ca să putem să alocăm resurse, iar asta denotă ceva. Mi-am impus o răceală între mine și oameni, între mine și firme. Nu și-au permis să mă amenințe. În primăvară, tematica a venit de la Corpul de Control al primului ministru. Am făcut două echipe.  Partea de nord, partea de sud, nouă ocoale în trei săptămâni. Imediat după anul nou, oamenii mei au fost în teren la Dragoslavele, cu Poliția și cu procuratura. Apoi, între 22 ianuarie – 15 februarie am avut control la Ocolul Cotmeana, pornind tot de la o sesizare de la minister, trimisă nouă. Am dat și acolo 110 milioane vechi amendă și șeful de ocol a fost amendat tot pentru nerespectare prevederi amenajament. Am controlat și OS Cascade Empire, deţinut de austriecii de la Schweinhofer, care au păduri în Argeș, în Vâlcea și în Sibiu, noi am controlat ce e pe raza noastră tot la solicitarea ministerului. Avem 286 de controale la 1 august, cu un prejudiciu din infracțiuni de 10 miliarde. Valoarea totală a amenzilor date de la începutul anului a fost de 5 miliarde lei vechi.
# Unde au fost cele mai mari nereguli și care sunt zonele cele mai vulnerabile?
– Și pe partea de nord și pe partea de sud, dar diferă puțin problemele. Tăierile de la Dragoslavele au fost mai de amploare. Știți că este și dosar penal cu arestați, trimiși în judecată. O pagubă destul de mare dar în rest, pe partea de nord, probleme de genul ăsta nu au mai fost. Mai sunt pe zona de sud, Topoloveni, Popești, dar și la Cetățeni, pe zona Vidraru,  Domnești-Cumpăna, unde s-au confirmat dar la nivel mic. Adică sunt tăieri dar nu volume mari.
# Ce nereguli ați găsit pe mult comentata zonă Berevoești? Se ştie că acolo sunt mulţi care taie din păduri și s-au folosit chiar și sclavi la aceste munci…
– Noi am avut controale, sunt niște dosare penale și acolo, pe zona Râușor. Știu că a fost un dosar penal acolo, anterior chiar acestui scandal cu sclavii. În dosarul ăsta penal (disjuns tot din Cheresteaua) au participat și colegi de ai mei, au fost acolo, au inventariat. Au fost pe teren și au evaluat situația. Știu de la personalul silvic din zonă că au făcut foarte multe sesizări că găsesc oameni în pădure care taie și pe care nu îi cunosc, că nu sunt din comună. Însă nu au acte și nu îi pot amenda.
# Păi și a avut cineva reacție la chestia cu cei care taie pădurea și nu au acte de identitate?
– Nu pot să vă spun. Nu știu.

„Și oamenii noștri au fost bănuiți, că m-au întrebat cei de la Investigarea Fraudelor”

# La Dragoslavele cât este prejudiciul?
– Dosarul de la Dragoslavele…  Din două cantoane s-a tot furat cam un an, un an și ceva. La un moment dat a ieșit un volum de aproape cinci mii de metri, aproape 12 miliarde prejudiciu, pădure privată. Proprietarii s-au constituit parte civilă în proces.
# Pe zona Mușătești, legat de sesizarea Greenpeace România, s-a stabilit un prejudiciu?
– Au fost două sau trei echipe, poliția de la București, jandarmi… A mai fost o echipă la Mușetești – Topolog și o echipă cu tăierile de la Cumpăna. Date nu am, datele sunt la Poliție. Au fost colegi care au vrut să facă copii după procesul verbal, că au participat la acțiune, dar nu ni s-a permis. Probabil că am fost și noi bănuiți. Știu de aceste bănuieli asupra oamenilor noștri, că m-au întrebat cei de la fraude…
# Câte firme de exploatare a lemnului sunt în Argeș? Câte firme străine au cumpărat  pădure în județul nostru?
– În domeniul exploatării sunt vreo 540 de firme în Argeș, însă doar peste 30 de firme mai mari. Sunt multe ca număr, însă ca putere financiară… nu. Multe s-au mutat pe Vâlcea și pe Gorj și chiar la Ocolul Regal de la Arad. Lemnul gros s-a cam terminat. Sau ce a mai rămas este foarte departe și nici nu rentează să faci drumul până acolo. Ce s-a tăiat pe lângă drum, s-a tăiat. S-au dus în alte părți. Iau lemn din Mehedinți, din Oltenia. Vedem cum trec camioane întregi de la Brașov încoace. În ceea ce privește a doua întrebare, sunt cei de la Cascade Empire (1.014 hectare) care au la Lerești, Berevoești, Domnești. Mai este Fundația Conservation Carpathia, cu  15.000 hectare. Carpathia merge pe regenerare, mulți îi blamează, dar eu, ca silvicultor, cred că este o binefacere că au venit. Ei sunt și administratorii sit-ului „Natura 2000” și supraveghează și în alte zone, colaborează bine cu Jandarmeria, regenerează, chiar se vede. Apropo de regenerări: sunt în jur de 1.000 de hectare regenerate artificial prin plantații făcute de Direcția Silvică și de ocoale private. În Argeș, cel mai mult a împădurit Fundația Carpathia și Ocolul privat Codrii Verzi. Încă vreo 3.000 de hectare sunt declarate ca regenerate natural.
# Problema este că vine iarna, încep tăierile. Este și o problemă socială la mijloc.
– Când pădurea era încă de stat, era simplu de ținut în frâu. Făceam acte de punere în valoare și cumpărau. Lemnul era ieftin atunci. Între timp, pădurea s-a retrocedat, au luat-o obștile și asociațiile. Ei vor numai și numai pentru proprietarii lor. De exemplu, este o obște care are 1.000 de hectare, din aia pot face partizi de lemn de foc ieftine și le dă și celor care nu sunt proprietari de pădure. Ei ce să facă? Că sunt oameni în comune care nu sunt proprietari… Oamenii sunt obligați să apeleze la rudari. Ce să facă? Nu este implicare din partea autorităților locale care ar trebui să faciliteze cumva ca, pe raza comunei, un procent de lemne dat într-un depozit constituit de primărie. Primăriile să își constituie niște depozite. În momentul în care aprovizionezi populația, nu se va mai fura. Lumea acum este pe zero. Vă dați seama ce va fi la toamnă?! Autoritățile locale, obștile și asociațiile de proprietari ar trebui să conștientizeze treaba asta. Să facă partizi de lemn de foc valorificat la un preț modic, legal!
Interviu realizat de Alina Crângeanu