Între 1980 și 1990, Dorel Ștefănescu a fost directorul Palatului Culturii Pitești. A făcut destule în acea perioadă, de la cele mai importante Festivaluri „Darclee”, până la a da cu mătura pe trepte (ca să-l vadă primarul Valeriu Nicolescu, dar asta e o bârfă care mai circulă, motiv de a fi dat afară în 1990). Personal, m-a apărat la Securitate, când am citit eseul despre Noica. Pe Tită (Constantin Cârstea), îmi amintesc, l-a dat afară, pe bună dreptate, din Cenaclul „Liviu Rebreanu”, când venise băut (poetul) și cu chef de scandal.
Dar povestea e alta. Ori de câte ori îl invitam pe maestrul Marin Cazacu să cânte la Filarmonica Pitești, dl. Dorel Ștefănescu era prezent la repetiții.
Nu mă anunța niciodată, credea că sunt pe acolo, or eu aveam biroul la Casa Cărții, dar, iată, asista la mai toate repetițiile, știa când sunt repetițiile de solist, mă pomeneam cu dumnealui în Casa Sindicatelor, într-un colț, în prima treime a sălii. Mi se rupea sufletul, mai ales că fusesem colegi de ziar. Venea singur. Nu venea niciodată la concerte, deși insistam, venea doar la repetiții, mai ales când cânta solo Marin Cazacu; schimba două-trei vorbe cu maestrul (ehei, îl lansase la „Darclee), apoi pleca, cu o lacrimă în ochi. Se încărca de Albinoni, Haendel, Korsakov, Mozart, Camille Saint Saens, Ravel, Dimitrescu, Gardel, Piazzola, Weber etc. Un mare om de cultură Dorel Ștefănescu, risipit în sport și gazetărie… Îmi cer scuze, nu mai pot scrie despre singurul spectator și singurul artist de pe scenă… Veniți, lacrimi!
Citește și A murit Marin Mocanu, primul rector al Universităţii din Piteşti
0 Comentarii