# Deși a picat de două ori bacalaureatul cu nota 2, dirijorul Marin Mihalcea (foto dreapta) a concediat un violonist cu doctorat în folclor și cu un copil minor în întreținere # Coasa disponibilizărilor arbitrare de la Doina Argeșului l-a trimis în șomaj și pe dirijorul Lucian Muscalu, care a murit de stop cardiac la scurt timp. Cam prin 2009, având ca justificare o reducere drastică a cheltuielilor la bugetul judeţului, s-a luat decizia ca Orchestra Doina Argeşului, brand care vine din  timp, încă din vremea Ioanei Radu şi a Mariei Lătăreţu, să se unească cu ansamblul Dorul. Asta şi pentru ca angajaţii celor două ansambluri să-şi primească leafa numai dintr-un singur loc, nu din două, cum se întâmpla până atunci. Totodată, noua formă de organizare a fost gândită în aşa fel încât Doina Argeşului să treacă de sub umbrela Teatrului Alexandru Davila, unde funcţiona de ani de zile, sub cea a Centrului de Creaţie şi Promovare a Culturii Tradiţionale. După un an, prin octombrie 2010, s-a decis o controversată restructurare de personal, pe care diriguitorii Centrului au avut libertatea să o gestioneze după bunul plac. Și au făcut-o atât de „bine”, încât  efectele ei au zdruncinat destine.  Chiar dacă încă se mai comentează şi astăzi  modalitatea arbitrară în care s-a făcut selecţia,  chiar dacă în vâltoarea evenimentelor a murit şi unul dintre cei mai experimentaţi membrii ai orchestrei, dirijorul şi violonistul Lucian Muscalu, în final s-a pus batista pe ţambal.

Familia pune moartea violonistului pe seama disponibilizării

Pe scurt, în urmă cu doi ani de zile, cam pe la începutul verii, a început să circule zvonul că  se va trece la disponibilizări. Iar unii dintre angajaţi erau luaţi de braţ de către şefi, care încercau să le sugereze că erau puşi pe lista neagră în special cei care nu aveau cine ştie ce pile la dirijorul Marin Mihalcea sau la directorul Centrului, Sorin Mazilescu. „S-a dat un concurs aiurea la Centrul de Creaţie. Noi nu am fost de acord să concurăm între noi, că poate eram fraţi, nepoţi, oricum eram toţi colegi şi ne cunoşteam, fiecare, valoarea”, îşi aduce aminte unul dintre membrii ansamblului, care, la fel ca şi ceilalţi, a dorit să-şi păstreze anonimatul pentru că are încă un raport de muncă cu angajatorul – Orchestra Doina Argeșului – și  se teme să nu fie dat afară. Dar să revenim la ceea ce s-a întâmplat în 2010. Pentru a da cât de cât o aparenţă de legalitate, la începutul lunii octombrie a fost organizat un concurs pe care, până în ziua de azi, mai toată lumea îl defineşte drept o mascaradă. Unii contestă neutralitatea juriului din care au făcut parte directorul Sorin Mazilescu, profesorul Paul Baidan de la Universitatea Piteşti, Gheorghe Stroe, directorul artistic Dorin Oancea şi dirijorul cu tot atâtea clase cam câte are şi trenul, Marin Mihalcea. Alţii spun că selecţia respectivă nu a fost decât o cacealma fără nici un criteriu, nici legal, nici de bun simţ, și care să îi facă pe oameni să fie convinşi că deciziile luate au fost cele mai bune. Din contră, singura condiţie luată în calcul a fost gradul de apropiere al fiecăruia de unul sau altul dintre membrii juriului. Cel mai elocvent, dar şi cel mai tragic exemplu a fost cazul violonistului Lucian Muscalu (foto), unul dintre primii violonişti ai reputatului dirijor Dorel Manea, al cărui talent şi experienţă nu puteau fi contestate. „Cânta bine, citea după note, nu lipsea, nu văd de ce l-au dat afară”, spune unul dintre colegii regretatului instrumentist. Un altul îşi aduce aminte: „Lucian a fost un coleg bun pentru toată lumea. Era responsabil cu buna dispoziţie, când era el la repetiţii, toată lumea zâmbea. Nici pe departe nu merita să fie disponibilizat pentru că avea vechime”. La scurt timp, deşi nu avea decât 50 de ani, violonistul s-a stins din viaţă în urma unui infarct miocardic. Și familia, dar şi prietenii pun acest lucru pe seama stresului cauzat de faptul că, în urma transformării sale din angajat cu contract de muncă în prestator de servicii pentru orchestra Doina Argeşului, unele drepturi, salariul şi cel mai important, siguranţa locului de muncă, i-au fost puse sub semnul întrebării în condiţiile în care avea rate de sute de milioane la bănci. Dacă în cazul lui Lucian Muscalu,  cei care hotărăsc destine la Centrul de Creaţie nu au ţinut cont de vechime şi de experienţă, iar în cazul profesorului de pedagogie muzicală şi doctor în folclor al Conservatorului din București, e vorba de Cătălin Iancu, prezentat pe larg în unul dintre numerele trecute ale Jurnalului de Argeş, nu s-a ţinut cont nici de studii şi nici de situaţia familială (omul avea și are un copil minor în întreţinere), atunci se pune întrebarea legitimă ce factori au primat la controverstata selecţie din 2010…?! Poate  că „tenacitatea” dirijorului Marin Mihalcea în a susţine Bacul, doi ani la rând, la Liceul Teoretic Costeşti, unde de fiecare dată matematica s-a încăpăţânat să îi opună rezistenţă, dovadă că a a picat examenul cu nota 2, inclusiv după contestaţie….

Toccata cu preludiu şi fugă de pe scena Zilelor comunei Bascov

Vă relatăm la final un episod relevant petrecut la Zilele Comunei Bascov și care l-a avut protagonist pe dirijorul Marin Mihalcea. Toată lumea a observat, mai puțin directorul Mazilescu, care, deși era de față s-a făcut că nu vede, că dirijorul Marin Mihalcea şi încă un membru al orchestrei Doina Argeșului, au dispărut la un moment dat din decor fugind, cel mai probabil, la o cântare privată pe care o aveau deja antamată. Asta în contextul în care au cartea de muncă la Doina Argeșului și se aflau la o manifestare pe linie de serviciu. De altfel, este de notorietate că directorul Sorin Mazilescu a scăpat situația din mână și că mulţi dintre instrumentişti şi solişti lipsesc de la repetiţii, concerte şi spectacolele pe care sunt nevoiţi să le onoreze, un anumit număr de ore pe zi, conform contractului încheiat cu Centrul de Creaţie. Unii instrumentiști chiulesc chiar cu lunile, cum este cazul lui Virgil Iordache, cel care cântă în taraful lui Tudor Gheorghe şi este nevoit să îl însoţească pe maestru în turnee, astfel că nu îl mai vede lumea decât pe la televizor, că la locul de muncă pentru care primeşte bani de la Consiliul Judeţean Argeş, nu. Un caz similar este și cel al lui Aurel Lăutaru din taraful lui Gelu Voicu. Dar nici absenţele acestora se face că nu le vede Sorin Mazilescu. Discriminarea între angajaţi este mai mult decât evidentă la Doina Argeșului. În cazul unora se închid ochii atunci când lipsesc, în vreme ce alţii sunt ameninţaţi cu expulzarea pentru că nu respectă programul de lucru, iar un zvon de acest gen a vizând-o și pe cunoscuta solistă Nineta Popa. Și acesta este un aspect care îi deranjează pe oameni, care văd cum directorul Mazilescu le aplică tratamente diferite, în funcţie de cât de mult îi are la inimă pe unii, în defavoarea altora. Acesta îi cheamă pe cei mai apropiaţi să cânte la diferite petreceri private, una dintre ele fiind nunta lui Dragoş Sicoe, de acum vreo două săptămâni, unde şeful Centrului de Creaţie şi Promovare a Culturii Tradiţionale Argeş a făcut furori ca prezentator. Nu mai punem la socoteală faptul că Mazilescu îi face concurenţă neloială matusalemicului Dorin Oancea pe care măcar îl prinde mai bine rolul…
***

Interviu super-distractiv cu directorul Mazilescu de la Centrul de Creaţie: „Lăutarii ăştia au relaţii mai tari decât mine sau dvs…”

Pentru a da răspuns întrebărilor chinuitoare pe care, cel mai probabil, angajații de la Doina Argeșului nu au curajul să le pună șefilor în față, ne-am adresat directorului Sorin Mazilescu, cel care s-a arătat deranjat de cât de ingrați pot fi, uneori, oamenii din subordine…

# Bună ziua, domnule director, cam plouă cu reclamații…
– Ce reclamații? La adresa cui? Rămân chiar surprins la ceea ce aud
# Păi, pentru început, cei din orchestră vă acuză de discriminare, de tratament preferențial.
– La cât îi deranjez eu, de două ori pe săptămână… Cum ar mai fi, dacă le-aș cere să vină în fiecare zi?
# Păi ei nu sunt obligați să vină în fiecare zi la serviciu ?
– Nu, nu sunt normați la ore. Ei, știți, trebuie să aibă și timp de studiu acasă. Avem repetiții stabilite, de două ori pe săptămână, miercurea între 17,00 și 19,00 și joia de la 12,00 la 13,00.
# Dar la spectacole, logic ar fi să vină…
– Păi vin.

„Dl. Mihalcea a plecat să taie moțul nepotului”

# L-am văzut pe dirijorul Marin Mihalcea  părăsind în fugă scena pe care s-a ținut spectacolul cu ocazia Zilei comunei Bascov. Cred că și dumneavoastră ați văzut, că erați acolo.
– Își terminase programul, știți, noi avem un contract până la ora 17,00 și era deja ora 19,00 pentru că domnul primar a prelungit mai mult unele festivități de pe scenă.
# Și unde v-a plecat dirijorul în plin spectacol? La o nuntă, ceva?
–  A plecat să taie moțul nepotului, de fapt, toată orchestra trebuia să plece de pe scenă la acea oră.
# Mă rog, să zicem că până la urmă are fiecare câte o problemă de rezolvat și se suplinesc între ei, în mod colegial, atunci când nu pot veni la program. Dar în cazul lui Virgil Iordache, cel care cântă în taraful lui Tudor Gheorghe și este clar că trebuie să lipsească poate o lună sau poate mai mult din orchestră ce explicație aveți?
– Taraful lui Tudor Gheorghe este angajatul instituției, deci, dacă pleacă, pleacă în interes de serviciu.
# Asta pentru mine chiar că este o noutate. Dar să trecem la următoarea întrebare. Circulă zvonul că pe solista Nineta Popa o paște disponibilizarea pentru că lipsește mult timp prin turnee. Dacă ar fi adevărat, aici chiar ar fi vorba de tratament preferențial, pentru că în cazul altora aflați în situații similare închideți ochii,  ba chiar le luați apărarea.
– Nici vorbă de așa ceva. Nineta Popa, ca și Cristina Turcu Preda, sunt colaboratoare plătite pe spectacol. La noi există acum posibilitatea de plată pe drepturi de autor.
# Asta ar fi o altă problemă, pentru că se discută despre o lipsă de transparență în stabilirea salariilor, care sunt în cele din urmă plătite de la buget.
– Salariile sunt confidențiale, dar pot spune că nu este nicio diferență. Sunt date pe grilă și dacă sunt pe aceeași treaptă, ce are unul ca bază, are și celălalt. Este adevărat că sunt mici. La ce buget avem… de unde?! Important e că i-am ținut pe toți să mănânce o pâine.

Cum au prestat cei de la Doina Argeșului la ziua vicelui Iani Popa

# O pâine în plus se câștigă și din petrecerile private, iar aici se pare că sunt invitați doar o parte dintre salariați, pe care dvs îi și promovați.
–  Ce petreceri private?! Avem 2-3, maxim, pe an. La ce petreceri private vă referiți?
# De exemplu, cea de la ziua domnului vicepreședinte Iani Popa, de la hotelul IATSA.
–  Ce legătură am eu, dacă omul i-a chemat?
# Știți, dacă eu aș vrea să organizez o petrecere, o zi de naștere, o nuntă, un botez, m-aș adresa dumneavoastră să-mi recomandați pe cineva, că eu nu mă pricep. Nu-mi spuneți că s-a dus domnul vicepreședinte Iani Popa în piața de lăutari și taman acolo i-a găsit pe cei de la Doina Argeșului…
– Nici vorbă de așa ceva, nu e logic ca oamenii mari să-mi spună mie pe cine vor ei la petreceri. Lăutarii ăștia au relații mai tari decât am eu sau dumneavoastră.
# Dar la nunta lui Dragoș Sicoe, fiul directorului Gabi Sicoe de la Dacia, ce rol îndeplineați? De prezentator, de maestru de ceremonii..?
– Am fost simplu mesean. Doamne, nu se mai poate duce omul nici la nuntă, că se interpretează. Este adevărat, erau băieții din orchestră și am fost să îi salut, să vorbesc cu ei, dar am fost un simplu invitat.
# Și, pentru a lămuri odată pentru totdeauna lucrurile, pe baza căror criterii ați făcut dumneavoastră disponibilizările din anul 2010? Pentru că ele sunt și acum contestate, mai ales din cauza acelui concurs…
– Concursul a fost organizat pentru calificativele de sfârșit de an, iar eu nici măcar nu am făcut parte din juriu. V-au informat prost cei care v-au informat. Am adus oameni din afară, tocmai pentru a evita discuțiile. Au fost în juriu domnul Gomoiu, Moise Mitulescu (am verificat și nu a fost, n.red) personalități de prim rang, de necontestat.
Material realizat de Alina Crângeanu