Războiul izbucnit între Câmpulung şi Valea Mare-Pravăţ pentru Mausoleul Mateiaş cuprinde în iniţiere mai multe suspiciuni că la mijloc nu se află doar un simplu teren şi, eventual, un complex monumental istoric. Plecând de la interese imobiliare şi până la dezinteresul autorităţilor de la Câmpulung faţă de un bun inestimabil, disputa dintre cele două localităţi, în care au intervenit şi persoane fizice, este mult mai complexă. O parte a cortinei am încercat să o dăm la o parte purtând o discuţie cu managerul Muzeului Municipal Câmpulung, Alexandru Oprea, în condiţiile în care Mausoleul Mateiaş este o secţie a instituţiei aflate în subordinea Consiliului Local. Reamintim faptul că Valea Mare-Pravăţ a solicitat în instanţă anularea unei hotărâri a Consiliului Local Câmpulung prin care mare parte din terenul de la Mausoleu a fost trecută în domeniul public municipal. La fel au procedat şi alte patru persoane cu proprietăţi în vecinătate.

Istoria e a Finanţelor, Etnografia a Academiei, la cine ajunge Mausoleul?

# Domnule director, avem un muzeu, sunt patru secţii şi aproape toate sunt cu probleme…
– Da, sunt patru secţii în patru imobile, dar nu toate au probleme. Secţia de Etnografie fiinţează într-o clădire proprietatea Academiei Române, donată acesteia de avocatul Ştefănescu sub condiţia de a fi muzeu. Iar noi o administrăm în baza unui protocol cu Academia, act pe care îl reînnoim odată la câţiva ani. Apoi, nu e nicio problemă cu Casa Memorială „George Topârceanu” de la Nămăeşti…
# Dar am înţeles că cei de la Valea Mare-Pravăţ vor să revendice şi acel imobil.
– Nu prea au cum, fiindcă, în anii ´50 ai secolului trecut, nepotul lui Topârceanu a făcut act de donaţie către Consiliul Orăşenesc Câmpulung. E clară problema. Teren, clădire, livadă…
# Iar secţia de Istorie, clădirea din centrul Câmpulungului?
– Clădirea secţiei centrale a Muzeului de Istorie este a Ministerului Finanţelor, retrocedată… Aici ne înţelegem odată la cinci ani cu cei de la Fisc şi ne mai cer şi câte o cameră…
# Deci sunteţi chiriaşi şi nu puteţi face investiţii în clădire pentru a o adapta complet cerinţelor funcţionării unui muzeu?
– În mod normal am putea interveni asupra clădirii, dar nu poate Primăria să investească în ceva ce nu îi aparţine. Doar intervenţii curente putem avea, cum s-a făcut la acoperiş, că încă mai plouă în interior. Şi montarea centralei termice… În sfârşit, e cald, după treizeci şi ceva de ani.
# Şi ajungem la secţia în dispută, Mausoleul Mateiaş.
– Vorbind de Mausoleu în sine, atunci când a fost construit, familia generalului Teodorescu a donat Fundaţiei Regina Maria terenul pentru construcţie şi drum de acces. Apoi, prin anii ´80, fiindcă Mausoleul fusese afectat de cutremurul din 1977, Comitetul Judeţean de Partid şi Comitetul Orăşenesc Câmpulung au decis să bage bani şi în restaurare, dar şi în extinderea lui în ansamblul monumental pe care îl vedem acum. Cu tot cu terasă de paradă. După cum scrie în cartea lui Petre Popa, care reprezintă o relatare de acum treizeci de ani, s-a lucrat la Mausoleu cu oameni de la Câmpulung, de la uzină şi şantier.
# Atunci cui aparţinea terenul de acolo?
– Lucrurile nu se puneau aşa pe acea vreme, de aceea nici nu s-au făcut acte. Totul era al statului. Însă cert este faptul că Mausoleul a fost mereu al Câmpulungului, dar pe raza teritorială a comunei Stoeneşti până mai acum câţiva ani.
# Şi acum unde e?
– Acum e la Valea Mare-Pravăţ, după ce s-a realizat o nouă grăniţuire între această localitate şi Stoeneşti. Şi zona a fost stabilită ca fiind în intravilan imediat. Deşi nu există titlu de proprietate, că, dacă îl aveau… S-a făcut un fel de grăniţuire acum câţiva ani… Oricum, am înţeles că într-un fel ciudat, putem folosi termenul de „japcă”. Domnul Ghinea, secretarul de la Câmpulung, nu mi-a dat prea multe detalii, dar…

Chemat la DIICOT pentru grup infracţional

# Şi a început disputa.
– Anul trecut, unul dintre vecinii Mausoleului, Solomon, a deschis proces de partaj şi îi lipsesc din masa succesorală exact 2.844 mp, adică terasa de paradă. Noi am aflat de proces, iar Primăria a făcut cerere de intervenţie, fiindcă e direct afectată. Şi Muzeul a făcut asta. Dar nu ne-au fost acceptate, fiindcă instanţa deja îi suspendase acţiunea, pentru că îi ceruse de vreo patru ori la rând ceva de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş şi nu apărea actul. Oricum, el a atacat suspendarea.
# Şi?
– Şi consecinţa a fost că, după ce am intervenit, am fost citaţi la DIICOT, şi eu, şi secretarul Ghinea, şi cei de la OCPI Argeş pentru constituire de grup infracţional. Totul pentru că ne-am opus revendicării. Trebuie spus că, după ce am găsit eu prin actele vechi, cert e faptul că exista o societate Mica, o carieră pe acolo. Mai era, într-adevăr, şi un Solomon şi nu mai ştiu cum, mai jos, dincolo de parcare. Erau un drum, gard, apoi grajdurile. O râpă, cum e şi acum, că terasa e ridicată artificial, fiindcă Mateiaşul e deal, are pantă… Dar…
# Şi aţi fost anchetat?
– Încă nu, am dat doar declaraţii la DIICOT, să vedem ce va decide procurorul la care se află dosarul. Din câte am înţeles, nu e chestie de-aia cu cătuşele pe masă. Sper!

Primăria Câmpulung e prinsă la mijloc

# Şi în asemenea condiţii, mai interveniţi şi acum?
– Nu ştiu ce va face Primăria, că deja juriştii care au rămas sunt suprasolicitaţi. Dar o să facem şi noi cerere de intervenţie în noul proces, de fapt în noile procese.
# Ce credeţi că se va întâmpla?
– Nu ştiu cum va aprecia instanţa, dar eu zic că e o chestie de bun-simţ. Terenul ca terenul, dar nimeni nu poate spune că Valea Mare a făcut ansamblul monumental. Şi, mai mult, dacă acolo era un spital, ce făceam, dărâmam spitalul că vrea Valea Mare sau altcineva terenul? Întreb şi eu absolut teoretic: în condiţiile în care Valea Mare a deschis proces, dacă va câştiga şi va obţine terenul, ce facem, noi trebuie să ne luăm Mausoleul de acolo? Ar fi caz unic în istorie!
# Care ar fi soluţia? Mai ales că, din câte ştiu eu, deşi fostul secretar Ghinea a spus în şedinţa de ianuarie că e cadastru făcut pentru teren, hotărârea are ca anexă doar un plan de delimitare şi identificare a imobilului.
– Aici vine şmecheria Primăriei şi nu înţeleg la câte capete joacă. Din ianuarie, de când a apărut hotărârea aia, mă tot plimb între birouri să introducă terenul în evidenţe… Şi nimic! Cred că nu au fost interesaţi să o facă aşa cum trebuie.
# Şi ce facem?
– Am vorbit cu avocatul, că am băgat şi noi, Muzeul, un avocat şi mi-a spus că nimeni nu ne-a deranjat atâtea decenii…
# Uzucapiune?
– Da, poate fi invocată uzucapiunea pentru a dobândi titlul de proprietate.
# Dacă nu ai titlul de proprietate, nici nu poţi interveni. Ce urgenţă ar fi la complex?
– În acest moment, cea mai mare problemă e lipsa unei toalete publice. Şi dacă ne-am apuca de ea, ar urma iar un val de reclamaţii. Apoi o canalizare decentă, o aducţiune de apă decentă…
# Recent, consilierii de la Câmpulung i-au dat undă verde primarului să ceară bani pentru Mausoleu…
– Dar cine se uită la tine, pe fonduri, când tu ai proces? Şi sursa deranjului, cred eu, e acţiunea lui Solomon.

Mausoleul e bun public

# Dar nu există acte nici pentru Mausoleu.
– Nu cred că construcţia în sine poate fi subiect al proprietăţii. E un bun public. Un comitet de iniţiativă al oraşului Câmpulung l-a deţinut iniţial, apoi a fost dat în grija Consiliului Orăşenesc.
# Dacă Valea Mare-Pravăţ câştigă procesul?
– Atunci demontăm diorama, care e a doua ca mărime din ţară, golim spaţiile şi vedem… Nu ştiu cum am putea funcţiona… Ar fi o lipsă de respect faţă de Câmpulung, faţă de ce s-a făcut aici, la Mausoleu. E parte din identitatea istorică a Câmpulungului.
# Ce intenţii aveţi în legătură cu activitatea de la Mausoleu?
– În primul rând trebuie să vedem dacă noul proiect de management va fi acceptat, fiindcă peste o lună îmi expiră mandatul. Eu pot continua, în funcţie de rezultatele evaluărilor pe anii trecuţi, întocmind un nou proiect de managament, fără a se mai organiza concurs. Dacă o să-l depun…
# Dacă?
– Am vorbit cu primarul Ţâroiu, să-i aflu poziţia, că aşa am făcut şi când a câştigat alegerile, că nu voiam să deranjez. Mi-a spus că n-are nimic împotrivă, aşa că mi-aş dori să continui.
# Revin, ce ar fi de făcut cu activitatea?
– Eu aş vedea modificări la expoziţia de bază, după treizeci de ani. Trebuie regândit spaţiul expoziţional. Modul de organizare a informaţiei este destul de precar faţă de nevoile muzeologiei din zilele noastre. Nu permite deloc capacitatea de interacţiune a spectatorului, iar un muzeu în ziua de azi nu mai e aşa. Plus că informaţia e cea de atunci, cu denigrarea imperialismului şi aşa mai departe. Avem un singur erou muscelean acolo, pe generalul Grecescu, dar sunt mult mai mulţi… Poate ar trebui să fie un muzeu de istorie militară a Muscelului, cu mai puţină informaţie generală şi mai multe informaţii despre faptele şi eroii de aici.
Cătălin Ion Butoiu