Mihai Alexandrescu, directorul Muzeului Național Brătianu – inaugurat, duminică, de prim ministrul Orban, a explicat, pe pagina lui de Facebook, cum au stat lucrurile cu stejarul replantat de Ludovic Orban, descriind și munca extrem de laborioasă pe care au făcut-o cei de la muzeu, să sape groapa și să pună în ea arborele, ușurându-i sarcina oficialului de la București.
„Am urmărit cu interes știrile despre Muzeul Național Brătianu, muzeu pe care îl managerizez de aproape 4 luni de zile și la amenajarea căruia am contribuit, alături de o echipă fantastică, despre care voi scrie un text separat.
Am citit știri decente, care se vede că sunt scrise de ziariști preocupați de cultură și bucuroși că, într-o Românie lovită de pandemie și de tristețe, s-a întâmplat ceva notabil: amenajarea unui Muzeu Național în casa Brătienilor de la Florica – o casă care, până de curând, a funcționat mai mult ca motel și cantină. (Da, acestei case i-a fost restabilită, în sfârșit, demnitatea!)
Am citit și o știre rostogolită la infinit despre premierul Ludovic Orban care, invitat cu ocazia amenajării acestui Muzeu, ar fi plantat un copac ”gata plantat”.
Stejarul pe care l-a plantat premierul Ludovic Orban a venit înrădăcinat în pământ într-un ghiveci care cântărea aproximativ 70 de kilograme. Iar rădăcinile unui lujer de stejar care măsoară 4 metri înălțime sunt extrem de voluminoase.
Plantarea unui astfel de arbore de către o înaltă oficialitate se face în mod simbolic – un simbolism pe care am să-l explic în acest text.
Noi, echipa Muzeului proaspăt amenajat, muncit 2 ore să săpăm o groapă suficient de mare și adâncă, am scos stejarul din ghiveci, l-am așezat în groapă și l-am echilibrat cu puțin pământ, urmând ca premierul să definitiveze plantarea în mod simbolic.
În cadrul unei vizite, nu pui un oficial să sape de unul singur, timp de 2 ore, o groapă pentru plantarea stejarului și nici să scoată un stejar de 4 metri din ghiveci pentru a-l planta în pământ.
L-am rugat pe premier, la sfârsitul vizitei, să pună o lopată, două, de pământ la rădăcina stejarului definitivând plantarea. Decent, frumos, elegant. N-ar fi trebuit să deranjeze pe nimeni.
De aici, ideea falsă că premierul a plantat un copac – helas! – ”gata plantat”.
Dau aceste date tehnice, convins că orice persoană rațională înțelege. Avem, totuși, acel bun simț în baza căruia evaluăm corect realitatea. Și mai avem, sper, capacitatea de a înțelege un simbol.
Altfel, mă întreb dacă acesta este singurul lucru reținut de oamenii care au rostogolit, la infinit, foarte amuzați, această non-știre.
În Muzeul Național Brătianu sunt sute de lucruri care pot fi admirate!
Nimeni n-a întrebat, de exemplu, cum a fost transportat la Florica bustul lui Ionel Brătianu, sculpat de Meštrović, o tonă și jumătate de granit. Și nimeni n-a întrebat cum a fost așezată această tonă și jumătate de granit în holul principal al casei de la Florica. Nimeni nu a întrebat cum a fost transportat și așezat pe soclu bustul în bronz a lui Ionel Brătianu, un bust de 400 de kilograme. Pus pe poziție, pare atât de natural!
Unele lucruri importante și frumoase au trecut – pentru unii – neobservate. Alții s-au bucurat sincer de ele.
Vă mai spun că, pe vremuri, românii, la nașterea unui copil, plantau un copac, un stejar. Era dublul acelui copil în lumea vegetală, un simbol al dăinuirii, al verticalității, al puterii.
”Să fii și tu la fel de mare și de trainic ca acest stejar – și să crești o dată cu el!”
Dar, probabil că omul nou, nu mai cunoaște această tradiție. Și simbolul de a pune o lopată de pământ la rădăcina unui lujer de stejar este ceva demn de luat în derâdere.
Vă mai spun că Muzeul Național Brătianu este cel mai frumos muzeu tânăr din România și sper să crească în timp ca un stejar!
Iată o poză cu stejarul care a devenit vedetă, pe internet!”