# Bani azvârliţi cu sacii în plină austeritate. Dacă ești buget de companie publică și se întâmplă să mai fii și frumușel, trebuie să-ți păzești bine fundul, ca să nu te prindă directorul cu pantalonii în vine și să ți-o tragă. Pentru că știți cum sunt unii directori, pofticioși din fire și mereu gata să-și înghesuie bugetele instituțiilor pe care le conduc în câte un colț întunecos, după care să le supună la perversiuni financiare greu de imaginat pe perioadă de criză. Un astfel de director necruțător și degrabă vărsător de fonduri nevinovate este Adrian Moisescu de la Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Cum vede că se umple paharul cu bani, și nu numai, cum îl dă pe gât, de teamă să nu facă inundație prin conturile instituției. Portocaliu din fire, adică lansat la Ape de către PDL, el a suferit un adevărat șoc psihologic când a văzut USL-ul la putere și a recurs la o metodă tot mai des întâlnită de refacere a moralului politic slăbit: terapia prin shopping. Ca atare, precum bărbații trimiși la piață de neveste cu listuța în mână, Moisescu și-a făcut o condică de achiziții, după care a dat fuga la standul cu mașini, cumpărând de pe raft, fără prea multă târguială, „instrumente” motorizate cât să încapă într-un tren marfar de mărime mijlocie. Judecând altfel, adică din perspectiva banilor alocați acestui nobil scop, să se tot adune într-o căruță sacii puși la bătaie de dânsul spre o temeinică utilare a Apelor cu autovehicule de mare capacitate cilindrică și financiară. Nu este însă unicul succes pe care îl poate contabiliza directorul Adrian Moisescu într-o perioadă în care se miaună pe toate drumurile despre austeritate și cumpătare la cheltuirea banului public. O victorie similară a obținut șeful de la Ape și în ce privește angajările de personal făcute, la fel, într-o vreme în care guvernanții țipau ca din gură de șarpe că nici musca nu va mai pătrunde pe ștatul de plată al vreunei instituții, ca să se facă economie și să se reducă personalul bugetar. Get the fuck out! Cu Adiță nu ține! A angajat băiatul, în plină prohibiție, slujbași noi cu zecile, printre care și câteva trofee de mare ținută profesională și salarială. Dar să le luăm pe toate la rând.
Moisescu a cumpărat într-o singură lună un parc întreg de mașini
Din start am vrea totuși să găsim o explicație pozitivă pentru apetitul directorului Adrian Moisescu de a sacrifica banii Apelor, cam cât ai lua o dată cu cupa excavatorului, pentru dotarea instituției cu autovehicule. Știindu-l patriot din fire, nu este deloc exclus ca acesta să fi văzut cum se deteriorează cursul leu-euro în ultima vreme și să fi încercat să dea o mână de ajutor BNR-ului pentru stabilizarea acestuia. Era nevoie de lei pe piață, iar Moisescu a azvârlit câțiva saci degrabă în economia reală, după puterile Direcției Apelor. Dacă ar face toți directorii la fel, căsăpindu-și bugetele dintr-un foc, să vedeți ce bine ar fi, că s-ar întări leul ca tigrul și n-ar mai fi astăzi pisica jigărită și plină de purici la cursurile de referință. Pe seama asta punem deci gestul șefului Apelor, de a aloca, într-un termen foarte scurt, bani cu lopata pentru dotarea cu mașini. Prima dată am zis că e o întâmplare, când am văzut anunțul privind contractul încheiat în data de 7 mai de Direcția Apelor pentru cumpărarea a cinci așa numite „vehicule cu 4 roți motoare”. Care în niciun caz nu sunt ATV-uri, ci ditamai jeep-urile, dacă ne gândim că toată afacerea s-a dus la aproape 7,5 miliarde lei vechi (fără TVA), deci la 1,5 miliarde lei/bucată de vehicul cu tracțiune pe toate roțile. La fel, nu ne-am mirat prea mult când am văzut că la licitație, firma din Oradea SC D&C n-a avut nicio șansă să nu câștige contractul, câtă vreme a fost singura care a prezentat o ofertă. Punct ochit, punct lovit, deci. Am început să devenim bănuitori doar atunci când situația a degenerat brusc în contracte și mai mari. Vârful de sarcină financiară s-a înregistrat în data de 16 mai, când Direcția Apelor a semnat un nou contract de achiziție, pentru nu mai puțin de 12 autovehicule de transport marfă. Suma plătită a fost pe măsură, adică 11,4 miliarde lei vechi (fără TVA), ceea ce înseamnă că un astfel de autovehicul a costat cam 1 miliard. Oricât s-ar fi străduit, ar fi fost imposibil ca firma vâlceană Brodmi să piardă cumva contractul, câtă vreme lupta de la licitație a fost atât de înverșunată, încât doar societatea cu pricina a depus o ofertă. Ceea ce avea să se întâmple și două zile mai târziu, adică în data de 18 mai, când Direcția Apelor a simțit nevoia acută să se mai doteze cu alte patru autoturisme 4X4. Și pe cine să cășune cu contractul, dacă nu tot pe firma Brodmi Râmnicu Vâlcea? Care, la fel, s-a trezit la licitație că oferta îi moare de singurătate, devenind depresivă la preț: 5,5 miliarde lei vechi (fără TVA). Să scoatem deci calculatorul și să socotim la cât s-a ridicat doar pe luna mai pofta directorului Adrian Moisescu și a Direcției Apelor de a rivaliza cu CNCD-ul în materie de parc auto. 7,5 miliarde-vehiculele cu 4 roți motoare, plus 11,4 miliarde-autovehiculele de transport marfă, plus 5,5 miliarde-autoturismele 4X4, să tot facă vreo 24,4 miliarde lei vechi. Adunând și TVA-ul aferent, rezultă un pic peste 30 miliarde lei vechi. E ceva, nu? În așa situație, nu mai putem vorbi de un bobârnac pe care Apele lui Moisescu îl dă crizei și austerității, ci de o serie de pumni zdraveni, cam cum i-a dat englezoiul ăla nenorocit, Froch parcă, bietului Lucian Bute. Dar să nu credeți că șeful de la Ape nu știe că mașinile abia cumpărate nu merg cu apă, nici măcar făcută șpriț, ci cu benzină și motorină. Prin urmare, el a adăugat pe lista de cumpărături și combustibilul aferent, pe bază de carduri electronice reîncărcabile și bonuri valorice, de la Lukoil România. Cele 7,6 miliarde (fără TVA) plătite în acest scop nu pot decât să întregească satisfacția financiară, că doar nu era să se cumpere atâtea mașini fără o petrochimie întreagă de benzină și motorină.
În plină prohibiție la angajări, Moisescu și-a adus la Ape sora și verișoara, iar directorul tehnic Coman și-a angajat fiul
Să trecem acum la cea de-a doua etapă din olimpiada anti-criză în care a concurat directorul Adrian Moisescu de la Ape: angajările de personal. Știți ce scandal a făcut șeful său de partid, Emil Boc, pe când era premier și bătea cu capul în masă să nu se mai facă angajări în instituții, ba să se dea afară bugetarii, că sunt prea mulți și n-are statul bani să-i plătească. Exact la fel a făcut și Adrian Moisescu. Cum n-a găsit pe nimeni pe care să-l cheme, pur și simplu, Nimeni și să-l angajeze, directorul a extins termenul asupra câtorva zeci de persoane, cu care a împrospătat în timp schema de personal. Ca un făcut, în cele mai multe din cazuri, la concursurile organizate pentru ocuparea diverselor posturi nu s-a prezentat decât un singur candidat, căruia i-ar fi fost astfel foarte greu să nu câștige, oricât s-ar fi străduit. Păi la ce să fie concurență, când poate să fie liniște și bună pace? Printre fericiții posesori de noi locuri de muncă, foarte bine plătite, la Direcția Apelor, se numără însă și câteva trofee. Delia Achim, de pildă, angajată în luna martie anul trecut la Secția de gospodărire a apelor Argeș din Valea Mare. La angajare, Adrian Moisescu mai să nu mai aibă aer de satisfacție, spunând că doamna este una dintre cele mai tari contabile de la Alprom, societate aflată, după cum bine se știe, pe brânci la capitolul financiar. Ce n-a spus însă directorul la angajare a fost că Delia Achim nu este de profesie doar contabilă, ci ocupă și postul de soră a sa. Ajunsă iată, în subordinea grijuliului său frățior, care i-a făcut loc în instituție, pe un salariu corespunzător pregătirii profesionale și familiale. Tot anul trecut, la nici două luni după angajarea surioarei la SGA Argeș, Direcția Apelor a avut parte de o nouă angajare de răsunet, de această dată la SH Olt, sucursala care se ocupă cu gospodărirea apelor în județul vecin. Elena Mărgineanu s-a numit noua achiziție și, la fel ca surioara, a împletit ca pe fular valorile profesionale cu cele familiale. Mai precis, este verișoară cu directorul Moisescu. A cărui vitejie la acest capitol n-avea cum să scape neobservată și neurmată de către subalterni. Chiar directorul tehnic Marian Coman s-a decis să aducă în instituție prinosul său de rubedenii, și asta foarte recent, adică exact la începutul lunii în curs, când ocupantul postului de adjunct al lui Moisescu devenise deja pasibil de schimbare, pe motiv de rotație a cadrelor la guvernare. Preventiv, Coman a adus la Direcția Apelor un tânăr inginer, pe care l-a îndiguit la Bascov, să crească în funcție. Tot prin concurs pe bază de un singur candidat și tot pe criterii de competență profesionalo-familială. Radu Coman se numește băiatul și, după cum îi spune și numele, poartă în CV și titlul de fiu al directorului Marian Coman. Ce concluzii să mai tragi în asemenea condiții? Că la Ape, ploile sunt însoțite de căderi de rude pe funcții, laolaltă cu revărsări de mașini și descărcări periculoase de fonduri.
Adrian Moisescu spune că toate mașinile s-au luat prin compensarea unei datorii pe care Oltchim-ul o avea la Ape
Am avut surpriza să constatăm că directorul de la Ape, Adrian Moisescu, privește nu numai cu multă relaxare toate aceste probleme de mai sus, ba chiar cu satisfacție. În ce privește consistenta listă de achiziții de mașini, directorul ne-a spus că are plăcerea de a constata că, astfel, are înnoit tot parcul de mașini și utilaje al instituției. Camioane n-a luat numai 12, ci 18, pentru că mai luase 6 mai înainte, autoturisme 4X4 sunt destule, ba s-au mai luat și macarale și alte utilaje, să fie îndeajuns. Toate formațiile de lucru ale Direcției nu mai duc astfel grija transportului, pentru că imediat vine camionul nou-nouț, în care salariații merg confortabil, ba au loc berechet să-și depoziteze și târnăcoapele, topoarele, sulițele și celelalte instrumente de muncă. Iar dacă nu e camionul pe fază sau rămâne în pană, pac, vine jeep-ul 4X4 și rezolvă problema muncitorului imediat. „Nu mai trăim în secolul trecut, trebuie să ne aliniem la cerințele prezentului”, ne-a asigurat Adrian Moisescu. În ce privește plata mașinilor, acesta ne-a spus că… n-au costat un leu! Măi să fie! Explicația ar fi că banii sunt de fapt o compensare făcută cu combinatul Oltchim din Vâlcea sau, altfel spus, combinatul avea datorii la Direcția Apelor, care s-au șters în contul cumpărării mașinilor respective. Adică Apele au plătit toată afacerea prin cedare de creanțe în regim de compensare din surse proprii. La prima vedere, totul pare minunat. Să iei pe gratis un parc întreg de mașini numai una și-una, e o mega-afacere. La a doua vedere însă, tot miroase a apă stătută. Păi dacă Apele lui Moisescu tot aveau de luat o trăsură de bani de la Oltchim, era musai ca acea compensare să se facă pentru mașini? A fost vorba de zeci de miliarde la mijloc, care erau de încasat și care, chiar și printr-o astfel de compensare, puteau fi folosiți pentru alt gen de cumpărături. De ce s-or fi luat tocmai mașini, când se putea, la o adică, să se cumpere diamante din Africa de Sud, vreo calotă glaciară ca să avem rezerve de apă curată, ori să se participe la o licitație mai serioasă de obiecte de artă? Câte nu se puteau face cu cele 30 de miliarde compensate la Oltchim… S-a preferat însă un tren întreg de mașini. Să fie motorizare din belșug, că în rest, s-au rezolvat toate treburile cu barajele, regularizările cursurilor de apă și celelalte amenajări hidrografice. În ce privește angajarea rudelor la Direcție, directorul Moisescu a fost simpatic ca de obicei. La început s-a codit să spună că și-a angajat sora, dar când i-am spus numele, ne-a certat că am aflat atât de târziu toată treaba. „E chestie veche, de vreo doi ani. Sora lucra la Alprom, era contabil șef, dar după ce fabrica a dat faliment, s-a angajat la noi, pe un post rămas liber prin pensionarea unei doamne”. În ce privește verișoara de la Olt, la fel. Ba că e verișoară, ba că nu e, dar în final că e, pentru că provine din Jitaru, o localitate în care s-a născut și tatăl directorului Moisescu, iar toată lumea de acolo are legături de rudenie, mai mult sau mai puțin strânse. Iată deci cum, din Jitaru fiind, era foarte puțin probabil ca doamna cu pricina să scape angajată, fără să-i fie și verișoară directorului. Când a venit vorba de angajarea fiului directorului tehnic la Ape, Adrian Moisescu a pus cu adevărat punctul pe i. „Aici, la Ape, e o familie. Cunosc cel puțin 30 de cupluri soț-soție care lucrează în instituție, ca să nu mai vorbesc de celelalte grade de rudenie. Dar nu acest lucru ar trebui să fie pus pe primul plan ca apreciere, ci pregătirea profesională. Aici vă asigur că eu am angajat numai profesioniști”.
Material realizat de Mihai BĂDESCU
0 Comentarii