Diplomatul și omul de cultură Marcel Mihail Ghibernea s-a născut la Brașov la 5 septembrie 1924 și a decedat la 12 decembrie 2009. Părinții săi au fost piteșteni și au lucrat temporar la Brașov. Tatăl, Dumitru Ghibernea, era specialistul manutanțelor, contractul civic, interferat, însă, militar, presupunând, efectiv, disciplină, ordine, rigurozitate, domicilii familiale raportate la cerințele Armatei Române. Paternal, asemenea calități s-au inoculat și copilului Marcel Mihail, care, după absolvirea, în Pitești, a Școlii Primare de Băieți (1935), devenea elevul Liceului Militar “Dimitrie A. Sturdza” din Craiova.

A fost elev al Liceului Militar „Dimitrie A. Sturdza” din Craiova

Elevul-militar Marcel Mihail Ghibernea, venit din Pitești la Craiova, se considera privilegiat pentru că studia, în reședința Olteniei, sub oblăduirea ilustrului patron spiritual, Dimitrie A. Sturdza, medalionul acestuia fiind expus, vizibil, pe ușa comandantului școlii ori printre tomurile bibliotecii instituției. Uniforma, dublată de seriozitatea specifică unităților cu atare profil, i-a marcat pozitiv cariera. Finalizarea studiilor liceale (1943) suprapunea evenimente îngrijorătoare pentru contingentul său. Ca dovadă, mulți dintre absolvenții perioadei erau chemați sub arme, fiind trimiși, cu deosebire, pe Frontul de Est. Acolo, unități ale Armatei Române, supervizate operațional de mareșalul Ion Antonescu se mențineau, cu multiple sacrificii umane, talonând militarii Axei Berlin-Roma, în adâncimea aliniamentelor sovietice. Totodată, câteva mii de tineri, inclusiv din Argeș, remarcați prin studii liceale tehnice au fost selectați pentru școli superioare din Germania, iar alții primeau, sedentar, atribuții administrative. Contextul supraviețuirii în anii participării României la cea de-a doua conflagrație mondială se va decanta, cu suficiente emoții și argumente, de Marcel Mihail Ghibernea pe timpul unor reuniuni publice sau convorbiri particulare.

Primele ore de limbă engleză în Pitești sunt opera lui Ghibernea

În toamna anului 1945, Marcel Ghibernea devenea studentul Universității București, unitate fanion a învățământului superior din România. Ghibernea optează, inspirat, pentru Facultatea de Limbi Germanice, Secția Engleză-Română. Studenția protagonistului nostru este contemporană mai multor evenimente cardinale din istoria României, conotații speciale având: invitarea Delegației guvernamentale la Conferința Păcii din Franța (13 august 1946); instaurarea regimului republican (30 decembrie 1947); etatizarea industriei și transporturilor (11 iunie 1948); unificarea și laicizarea învățământului (3 august 1948). Efectele unor asemenea decizii supreme au influențat, nemijlocit, preocupările sale provinciale!
Conform normativelor autohtone, absolvenții facultăților didactice și medicale au realizat, obligatoriu, stagii în mediul rural (1948-1990), principiul funcționând, legal, pentru tânărul profesor de engleză-română Marcel Ghibernea. Revenit la Pitești, forurile regionale l-au repartizat, succesiv, în școli din Vâlcea și Argeș (1949-1953), remarcându-se prin entuziasm, metodică novativă, conlucrare comunitară. Elevii seriilor inaugurale de gimnaziu unic, instituții create în localitățile Bălcești, Morărești, Drăganu (1949), au asimilat atunci primele noțiuni calificate, prin programa claselor V-VIII pentru limba și literatura română, datorită apostolului Marcel Mihail Ghibernea. Primele ore de limbă engleză în Pitești sunt opera profesorului Marcel Mihail Ghibernea. Demersurile oficiale privind acceptarea noii materii îi aparțin directoarei Liceului de Fete/Colegiul “Zinca Golescu”, respectiv Lucia Simion (științe naturale), aflată la conducerea instituției patru ani (1949-1953), iar beneficiare au fost elevele claselor terminale (1951-1952). Așadar, Ghibernea dimensiona, în debutul deceniului șase al secolului al XX-lea, la Pitești, studiul limbii engleze, utilă, cu prisosință, generațiilor pasionate de introspectarea valorilor universale.

A fost directorul Bibliotecii Regionale Argeș

O altă etapă curriculară pentru Ghibernea suprapune calitatea de secretar literar în presa timpului (1953-1956). Este vorba despre singurul cotidian regional editat la Pitești, intitulat “Secera și ciocanul”, genericul simbolizând alianța muncitorilor cu țăranii. Prin atribuțiile specifice postului, profesorul a fost colaborator direct al redactorului-șef, Gheorghe Stănculescu (1924-2011), care va conduce ziarul peste trei decenii (1952-1985), dar și al jurnaliștilor principali, Marius Diaconescu (1930-1998), Horațiu Mahu (1916-1999), Ion Popescu (1927-2017). Împreună, au gândit și realizat convergențe privind sporirea interesului cititorilor față de această publicație.
Directorul fondator al Bibliotecii Regionale Argeș (1951-1956) este profesorul Mircea Ștefănescu, dar personalitatea timpului care a propulsat instituția în spiritualitatea regională și națională a fost profesorul Marcel Mihail Ghibernea, aflat la timonă în anii 1956-1960. Ambii au beneficiat de consilierea reprezentantului ministerial în teritoriu, scriitorul Mihail Ghițescu, originar din Curtea de Argeș.
Pe timpul directoratului său, Ghibernea coordonează, în premieră, realizarea cataloagelor de bibliotecă (alfabetic și sistematic); elaborarea listelor bibliografice pe domenii; organizarea reuniunilor cu public; înființarea compartimentului achiziții; conlucrarea cu Centrala Editorială București și cu Centrul de Librării Pitești (existent din 1958). Vizita frecvent Biblioteca Centrală de Stat, deschisă în București la 23 august 1956, marile tipografii din Capitală, anticariatele, unitățile similare din Brașov, Craiova, Ploiești.

A lucrat la ambasadele României din Franţa şi Marea Britanie

Activitatea provincială (1949-1960) nu l-a îndepărtat pe Ghibernea de ideea accederii spre diplomație. În toamna anului 1960, promovând, colocvial și scris, examenele organizate guvernamental, a fost acceptat secretar III la Ministerul Afacerilor Externe, titularul portofoliului fiind Avram Bunaciu (23 ianuarie 1958-21 martie 1961). Treptat, obținea, în Centrala Ministerului, calitățile de secretar II, respectiv I, gradații favorabile exercitării anumitor misiuni la ambasadele României. Vreme de peste două decenii (1960-1984), rezultatele preocupărilor sale au intrat în atenția mai multor miniștri de Externe. Apogeul calităților diplomatului Marcel Mihail Ghibernea s-a definit în două capitale occidentale de prim-rang: atașat cultural la Ambasada României din Marea Britanie (1962-1968); ministru consilier la Ambasada României din Franța (1972-1979). Rafinat, inteligent, pragmatic, a negociat, personal ori împreună cu ambasadorii, importante acorduri, programe, înțelegeri, tratate bilaterale sau documente vizând țări din alte continente, reședințele noastre de la Paris și Londra fiind veritabile plăci turnante spre Africa, America de Nord, America de Sud.

Traduceri

După finalizarea activităților diplomatice oficiale, Marcel Mihail Ghibernea a relansat vechea pasiune intelectuală: traducerea unor volume semnate de analiști ai fenomenologiei universale. Conform criteriilor uzuale, listăm cronologic: “Mari decizii ale celui de Al Doilea Război Mondial”, autor Jaques Delannay (1988); “Expediția Jason”, de Tim Severin (1989); “Istoria secretă a petrolului”, coautori Jaques Delannay și Michel Chartier (1989); “Tainicul pelerin”, de John le Carre (1994); “Până la Ierusalem și înapoi”, de Saul Bellow (2002).