A făcut parte din categoria jucătorilor care, la 38 de ani, încă evoluau pe prima scenă a fotbalului românesc, totalizând peste 200 de apariţii. A jucat în Italia, atât în Serie A, cât şi în Serie B, perioadă în care a strâns 126 de meciuri, marcând şi două goluri. A urmat Germania, acolo unde a jucat vreme de două sezoane. Cei cinci ani petrecuți în tricoul echipei FC Argeș, eventul cu Dinamo, ulterior Cupa, stârnesc cele mai frumoase amintiri ale fotbalistului Vali Năstase, astăzi unul dintre “secunzii” lui Emil Săndoi. Originar din Călineşti, Vali Năstase a făcut primii paşi în fotbal la Aripi Piteşti, cu antrenorul Gabi Trandafirescu. Când a terminat junioratul, pentru că la FC Argeş situaţia nu era clară, l-a luat Jean Pădureanu la Gloria Bistriţa. Tata Jean a plătit atunci pentru el 6 milioane de lei, sumă importantă la acea vreme. Doar peste o jumătate de an, Vali a fost răscumpărat de la Gloria cu 10 milioane de lei. Constantin Stroe începuse reconstrucţia echipei care, peste trei ani, ajungea în Cupa UEFA.
În perioada 1994-1999, Vali Năstase a jucat 130 de meciuri pentru FC Argeș și a marcat 1 gol, iar cariera de antrenor a început-o tot la FC Argeș, în Liga a 2-a.
„Eram cu gândul doar la fotbal, nu ne stătea mintea la altceva”
Valentin, când și cum a început aventura ta în fotbal?
– Joc fotbal de la 12 ani, atunci am început, la Dacia Pitești. Mergeam cu fratele meu, care era portar acolo. M-au primit și pe mine și am stat acolo trei ani, apoi, grație domnului profesor Gabi Trandafirescu, am ajuns la Aripi Pitești, din pură întâmplare. Zilnic, băteam mingea în fața blocului, la Ștefănești, acolo unde am locuit 14 ani, iar într-o zi a venit domnul Trandafirescu. S-a așezat pe o bancă, sub o salcie pletoasă, și m-a urmărit câteva minute. M-a chemat și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să merg la Aripi Pitești. Fără să stau pe gânduri am răspuns afirmativ. Au fost de acord și părinții mei, nu am întâmpinat nicio problemă în acest sens. Coincidență sau nu, eu am mers la Aripi, iar tatăl meu a primit, din partea întreprinderii unde lucra, un apartament în Pitești, în cartierul Tudor Vladimirescu, fix în aceeași perioadă. Parcursul meu fotbalistic se cunoaște deja, am plecat la Gloria Bistrița, apoi am venit la FC Argeș, în anul 1994. Îmi amintesc cu mare plăcere de acea perioadă, jucau titulari doar cei care meritau, nu erau favoritisme. Erau, printre alții, Schumacher, Crivac, Gâlmencea, Vintilă, Bogoi, Mutu, Cristi Bratu, Boșneag, Dani Coman…M-am înțeles foarte bine cu Jean Barbu, de exemplu. Au fost momente foarte frumoase în cariera mea, mă refer strict la FC Argeș, ne luptam de la egal la egal cu echipele din București. Îmi vine acum în minte momentul când am câștigat primii bani la FC Argeș. În 1994, când am venit în Trivale, aveam 20 de ani, eram tânăr, ambițios, dornic să-mi fac un nume în fotbal și foarte mândru că joc în tricoul echipei de suflet. Am semnat contractul și am primit o mașină și 4 milioane și jumătate de lei, așa cum era atunci… Cerusem 5 milioane, dar nu am comentat că nu mi-au dat atât, partea financiară era pe locul secund. Aveam foame de fotbal doar…
Un meci pe care ai vrea să-l retrăiești în tricoul lui FC Argeș este…
– Sunt foarte multe meciuri de care îmi amintesc cu mare plăcere… Acele amintiri vor rămâne vii în inima mea pentru tot restul vieții… Încep cu o amintire neplăcută, aceea că nu am fost în teren în meciul cu Celta Vigo, de acasă, din tur, fiind suspendat. Ne-au bătut cu 1-0, nu cred că aș fi schimbat soarta meciului… Am jucat în deplasare și ne-au bătut rău, nu vreau să-mi mai aduc aminte. Nu pot să spun concret un meci, pe toate aș vrea să le mai joc încă o dată…
Citește și Dincolo de gazon! Vadim Raţă, mijlocaşul lui FC Argeş: „Mama şi tata au jucat şi ei fotbal”
„Deja visa că va fi sponsorul echipei”
O amintire haioasă din perioada FC Argeș….
– Am foarte multe, dar una este antologică. Este vorba despre o farsă pe care i-am făcut-o lui Marius Priseceanu. Eram la Stăvilar, în cantonament, iar antrenor era regretatul Constantin Cârstea. Eram un grup foarte unit. Într-o dimineață, stând la o cafea împreună cu Priseceanu, Marian Pană, Nelu Ceaușu, le-am sugerat să ne încercăm norocul la LOTO, poate câștigăm și noi ceva. Îmi amintesc că era cu noi și maseurul clubului, Lucian Caravețeanu, care, din păcate, nu mai trăiește. I-am spus să vină, după extragere, cu numerele pe care le avea pe bilet Marius Priseceanu. Acesta spusese că, dacă va câștiga premiul cel mare, va deveni imediat sponsorul și președintele clubului. Zis și făcut! Când a aflat că numerele lui au ieșit câștigătoare, a vrut să plece acasă. Deja visa că va fi sponsorul echipei… A fost circ în toată regula, nu voia să creadă că l-am păcălit. I-a luat medicul tensiunea. Priseceanu avusese mai multe bilete, le-a aruncat la coșul de gunoi de ciudă. Când s-a calmat, le-a luat și a observat că patru numere erau câștigătoare. A luat ceva bani, dar o sumă infimă. Marius Priseceanu rămâne prietenul nostru, un băiat senzațional. Îmi amintesc că avea un inel cu piatră albastră, dăruit de bunicul său, pe care nu-l dădea jos niciodată. Și noi râdeam mereu de el, însă nu se supăra niciodată.
Care a fost cel mai emoționant moment trăit la FC Argeș?
– Au fost multe, dar unul m-a impresionat într-un anume fel. Un moment aparte am trait când am jucat în Cupa UEFA contra Instanbulspor și am câștigat cu 2-0, în tur, acasă. La turci evolua un fotbalist care câștiga 4 milioane de dolari pe sezon, iar noi nu aveam tot bugetul atât de mare. A urmat returul, ne-au bătut, dar ne-am calificat și, drept răsplată, am fost recompensați cu un sejur cu familiile pe litoralul românesc, la Neptun. Vali Ilinca era președintele clubului, Ținea cu noi toată lumea, pentru că și noi jucam mereu cu sufletul și respectam culorile clubului.
Ce antrenor te-a influențat cel mai mult în carieră?
– De la fiecare tehnician pe care l-am avut am învățat că, fără disciplină, nu poți face performanță, toți promovau aceleași idei. Am avut norocul să fiu pregătit de domnii Marian Bondrea, Ion Moldovan, Telu Stancu, Constantin Cârstea, de la fiecare am luat câte ceva… Contează să fii serios, să nu amesteci lucrurile și să fii tot timpul modest. Calitatea mea, ca fotbalist, a fost aceea că am avut un spirit dezvoltat al anticipației, deși viteză nu am avut, recunosc. Dar intuiam cam tot timpul mișcările adversarului…
Cum ai reușit să menții echlibrul între viața personală și cariera sportivă? A fost greu?
– Deloc, eram liniștit și m-am concentrat pe fotbal. Mergeam la discotecă, beam un pahar de bere, dar mă întorceam acasă. Știți ce anume a contat pentru mine? Ca fotbalist, mi-am impus să nu pierd nopțile, Așa se explică și faptul că am jucat până la 38 de ani, Dacă nu aveam grijă de viața extrasportivă, nu puteam evolua atât de mult. Sunt peste 400 de meciuri oficiale pe care le-am jucat în România și în străinătate. Fotbalul m-a schimbat mult, pentru că am fost disciplinat și nu am întrecut limitele. Am băut și am fumat, dar tot timpul am fost un om echilibrat. Eu sunt și foarte punctual, mi se spune că sunt neamț, țin mult la principiile mele. În ceea ce privește viața personală, sunt un familist convins. Am o soție foarte înțelegătoare și trei copii minunați, o fată și doi băieți. Cel mic, Tudor Ștefan, are cinci ani și este foarte energic, face multă mișcare, dar iubește mult dulciurile… Împreună cu Lavinia, soția mea, mereu îi spunem că zahărul nu este sănătos pentru organism, dar acadelele și jeleurile sunt preferatele lui. Deocamdată, sperăm. Nu știu dacă va dori să joace fotbal, însă am un băiat care visează să-mi calce pe urme. Are 17 ani și joacă la tineretul echipei Universitatea Craiova. Este de perspectivă, are tot viitorul în față, dar îi spun mereu că doar de el contează.
Ce sfat le-ai oferi tinerilor fotbaliști care visează să îmbrace tricoul echipei FC Argeș?
– Meseria de fotbalist este cea mai frumoasă. Seriozitatea, munca, disciplina sunt ingredientele reușitei în cariera sportivă. Lăsați anturajele, nu pierdeți nopțile, pentru că vă iau mințile și vă trag în jos! Nici nu vă dați seama cât de repede trece timpul, terminați junioratul și constatați că nu mai puteți da timpul înapoi. Sunt copii care ajung la 18 ani și nu au niciun viitor în fotbal. Doar din vina lor. Eu aveam contract șase mii de euro pe an, cei de acum au banii aceștia lunar, poate chiar mai mult.
Te rog să transmiți un mesaj fotbaliștilor de la FC Argeș.
– Mă uit cu interes la meciurile echipei și pot să spun că toată lumea trebuie felicitată. Mă refer la domnul primar Gentea, la președintele Dani Coman, la antrenorul Bogdan Andone, la tot lotul de jucători. Au făcut o treabă extraordinară, sper să nu se oprească aici, ci să evolueze, să se bată, de ce nu, și la campionat. Este adevărat că în SuperLiga sunt echipe cu potențial financiar, dar Piteștiul trebuie să-și propună cât mai mult. Nu poți ști niciodată, mingea e rotundă.
Citește și Dincolo de gazon. Elevul Mihai Roman era pasionat de gramatică
Citește și Dincolo de gazon. Briana Briceag, mezina căpitanului FC Argeş, a împlinit un an
0 Comentarii