Cristian Tănase, ajuns la 39 de ani, a evoluat la seniorii lui FC Argeș în perioada 2003 – 2009 și 2021 – 2022, având 128 de prezențe în tricoul alb-violet. Pe 6 august 2009, Tănase a semnat un contract pentru 5 ani cu Steaua, care a plătit în schimbul său suma de 1,8 milioane de euro, FC Argeș urmând să primească și 50% dintr-un eventual transfer. S-a impus rapid titular la Steaua, reușind să „explodeze” în meciul contra formației FC Liverpool, când a marcat unicul gol al echipei sale, execuția sa făcându-l simplu spectator pe portarul cormoranilor Pepe Reina. ”Dodel”, așa cum îi zic microbiștii, a debutat la națională pe 19 noiembrie 2008, în partida amicală contra Georgiei, câștigată de România cu 2-1, când a marcat și primul gol. A îmbrăcat de 40 de ori tricoul naționalei.
„La selecția de la Aripi au fost 20 de copii, însă doar eu am fost oprit”
Cristi, când a început aventura ta în fotbal?
- La 7 ani a început povestea mea. Am iubit mingea de mic, mă jucam în fața blocului cu copiii, mai mergeam și în curtea școlii, acestea erau marile bucurii ale mele. Un prieten aflase că va avea loc o selecție la clubul Aripi Pitești și m-a întrebat dacă vreau să merg. Am răspuns pe loc că îmi doresc acest lucru și am participat la acea selecție. Au fost 20 de copii, însă doar eu am fost oprit de către domnul profesor Bebe Vameșu. După cinci minute, mi-a spus că voi fi oprit și trebuie să aduc buletinele părinților pentru a mi se face legitimația. Eram doar un copil, dar aveam visuri mari. Am început să mă antrenez, mergeam cu plăcere la fiecare antrenament. Locuiam în cartierul Nord, antrenamentele le efectuam în Craiovei, iar distanța o parcurgeam aproape tot timpul pe jos, rareori luam autobuzul. A fost o perioadă foarte frumoasă, de care îmi voi aminti toată viața mea. La 15 ani am mers la juniorii echipei FC Argeș, la grupa domnului Mihai Ianovschi, iar după un an am ajuns la seniori.
Ai fost un fotbalist precoce, ai evoluat rapid…
- Am fost serios, am muncit zi de zi mai mult, am iubit fotbalul. Nu am câștigat decât prin muncă și iar muncă. La 15 ani am ajuns la FC Argeș, la juniori, iar după un an am fost aruncat în luptă, să spun așa, într-un meci contra Rapidului, de către domnul Ion Moldovan. Vă dați seama ce-a fost în sufletul meu? Aveam doar 16 ani și debutam pe prima scenă a fotbalului românesc. Apoi, încetul cu încetul, am devenit titular. Dacă l-am amintit pe domnul Moldovan, nu pot să nu vorbesc și despre domnul Sorin Cârțu, cel care a avut încredere în mine de la început. Am avut o ascensiune cu dânsul, ca antrenor mi-a influențat cel mai mult cariera. Mi-a dat încredere, m-a încurajat în permanență, mi-a spus că nimic nu este imposibil.
„Era o atmosferă foarte frumoasă la echipă”
Ce-a însemnat pentru tine clubul FC Argeș?
- Mult. A fost rampa de lansare, doar datorită grupării din Trivale am ajuns la cel mai înalt nivel. Am avut coechipieri extraordinari la FC Argeș. Am fost coleg cu Dani Coman, Jean Vlădoiu, Marius Radu, Marius Bilașco, Bogdan Argeș Vintilă, Dănuț Șomcherechi etc. Era o atmosferă foarte frumoasă la echipă, toți erau respectuoși. Toți veteranii ne învățau câte ceva, ne spuneau să fim serioși și să muncim mult.
Ai primit „botezul”, când ai trecut la seniori?
- Eu am fentat momentul, dar era obiceiul ca unui jucător nou să i se pună o pernă pe cap și să primească o palmă peste fund.
Cristi, ai avut o carieră impresionantă, nimeni nu poate susține contrariul. Spune-mi, te rog, care este marele tău regret?
- Că am pus ghetele în cui devreme, consider că mai puteam juca 3-4 ani. Dar așa a fost să fie, eu am luat decizia de a pune punct, nu altcineva. Viața merge înainte, acum îmi doresc să devin antrenor. Vreau să iau toate licențele și să revin acolo unde m-am simțit în largul meu, în iarbă.
Ce meci ți-ai dori să retrăiești în tricoul echipei FC Argeș și de ce?
- Meciul contra Stelei, în care am marcat. S-a terminat 2-2, iar stadionul din Trivale era un vulcan, fierbea, era ceva de nedescris. Te simțeai fotbalist în adevăratul sens al cuvântului atunci când jucai cu stadionul arhiplin. Tribuna m-a iubit, dar și eu i-am respectat pe suporteri.
Două momente de referință din perioada când evoluai la FC Argeș…
- Au fost mai multe. Debutul, golul marcat contra Stelei, dar și promovarea în Liga 1, cu Ionuț Badea pe banca tehnică a echipei. Emoțiile unei promovări sunt puternice, este ca și cum ai juca în prima ligă și ai câștiga campionatul. Este aceeași senzație, doar la un nivel mai mic fiindcă este eșalonul secund. Am promovat cu un avans considerabil, 12-13 puncte am avut în fața ocupantei locului doi.
Cum ai descrie stilul tău de joc din perioada de vârf a carierei?
- Forță, tehnică, nu-mi era frică de contactul cu adversarii, intram cu putere. Nu mă temeam de nimeni și de nimic.
Cum privești evoluția echipei FC Argeș?
- Clubul are oameni foarte capabili să facă rezultate bune și țin să-i felicit pe toți de acolo. Sezonul precedent a fost destul de bun pentru FC Argeș, putea fi și mai bun. Dacă nu pierdea semifinala Cupei României, putea să joace finala și chiar avea forța să câștige trofeul. Am încredete totală că anul acesta vor face o figură frumoasă în SuperLiga. Clubul are același președinte, același antrenor, lotul de jucători a fost păstrat. Mult succes le doresc!
Citește și Dincolo de gazon! Dan Lăcustă: „Povestea mea la FC Argeş a început la 11 ani!”
Citește și Dincolo de gazon. Povestea japonezului de 39 de ani, care joacă la FC Argeş
0 Comentarii