Dan Lăcustă a îmbrăcat tricoul alb-violet între 1993 – 1998 și 2007 - 2010. Fost fundaș al Argeșului, Dan Lăcustă, a jucat 135 de meciuri și a marcat 3 goluri pentru gruparea piteșteană.
Dan, cum a început aventura ta în fotbal?
- Totul s-a petrecut rapid. Eram în vacanța de vară și un coleg de clasă, pe care-l cheamă Donici, mi-a spus că se organizează selecții la FC Argeș. Aveam 11 ani… Împreună cu acel coleg am mers la stadion, acolo unde veniseră 150 de copii pentru a-și arăta veleitățile. Domnul profesor Mihai Ianovschi căuta tinere talente și timp de trei zile a urmărit la lucru toți tinerii. A cernut încă din prima zi, deoarece în cea de-a doua zi au mai rămas în jur de 50 de copii. Surpriza cea mai mare pentru mine a fost că, la finalul selecției, au mai rămas doar 10 puști, printre care și eu. A urmat un meci între cei care erau deja legitimați la grupa domnului profesor și cei care am rămas în urma selecției. Ne-am impus cu 8-3 și de atunci, de la vârsta de 11, a început povestea mea la FC Argeș. Poate vă vine greu a crede, dar părinții mei au aflat că m-am apucat de fotbal după ce am fost admis, însă m-au încurajat. Mi-au fost alături tot timpul, nu s-au opus nici măcar o secundă. Am ascultat tot timpul de sfaturile domnului Ianovschi, mi-a plăcut munca, am făcut sacrificii, am fost serios și foarte ordonat. Și încă ceva. Am iubit disciplina de mic, pentru că așa am fost educat. Să știți că nu am creat probleme, mi-am văzut tot timpul de treaba mea, m-am pregătit și am căutat să mă autodepășesc. Am iubit fotbalul de mic. Am iubit echipa FC Argeș de copil și era normal să-mi doresc să port tricoul alb-violet. Cea mai frumoasă perioadă din cariera mea a fost junioratul. Atmosfera era de vis, am trăit o copilărie fericită și adevărată”.
Încetul cu încetul ai făcut pasul către echipa de seniori a lui FC Argeș. Îți amintești momentul?
- Nu voi uita niciodată când domnul profesor Ion Moldovan m-a anunțat că trebuie să merg la antrenament. Eram component de bază al lotului național UEFA 95, aveam 16 ani, iar acel moment rămâne de referință. Cei de la seniorii lui FC Ageș au considerat că merit și pot face față la acel nivel și de atunci m-am antrenat cu echipa mare. Am debutat în Liga I la vârsta de 17 ani și două luni, într-un meci cu Inter Sibiu, iar cel care m-a trimis în luptă a fost domnul profesor Marian Bondrea.
Dacă ar fi să retrăiești un joc în tricoul lui FC Argeș, care ar fi acela?
- Meciul contra Stelei, din sferturile Cupei României, de la Târgoviște. Aveam 16 ani, eram doar un copil. Am evoluat împotriva unor jucători de renume și a fost o onoare pentru mine. Steaua i-a avut în teren, printre alții, pe Lăcătuș, Ilie Dumitrescu, Didi Prodan, Adrian Ilie, Iulian Filipescu. Deși noi activam în eșalonul secund, ne-am calificat. Vă dați seama ce-am simțit… Am evoluat titular și am dat totul pe teren, am luptat pentru orice balon, am jucat cu ambiție și determinare.
Care au fost cele mai mari provocări din cariera ta?
- Accidentările, indiscutabil. Am suferit multe, nu foarte grave, dar au necesitat o pauză mai mare. Durează să te recuperezi, e mai dificil.
Persoanele care ți-au marcat cariera de jucător au fost…
- Trei. Ion Moldovan, Marian Bondrea, dar cel mai important om a fost Mihai Ianovschi, primul meu antrenor. Mi-a influențat în bine cariera. Punea școala pe primul plan, ne controla carnetele de note, era foarte riguros și meticulos, iar eu îi voi rămâne toată viața recunocător.
„Am văzut foarte mulți copii la meciuri”
Ce au reprezentat suporterii pentru tine?
- I-am împărțit în două categorii, în funcție de comportamentul lor. Am avut parte de suporteri pozitivi, constructivi, cu prezență constantă la meciuri, indiferent de rezultate; erau foarte atașați de noi și ne-au susținut necondiționat. În categoria cealaltă intră suporterii care au avut, din păcate, un comportament deviant și violent. Suporteri de rezultat erau aceia, niște oameni frustrați, care în momentul când eram conduși, începeau cu abuzuri verbale și acte de vandalism, aveau o atitudine deplorabiă și nu-mi plăceau deloc. La scorul de 1-0, eram cei mai buni, la 1-1, începeau cu abuzurile, iar dacă eram conduși, curgeau înjurăturile. În ultima parte a carierei, când lucrurile nu mergeau bine la echipă, mulți nu ne erau alături, eram criticați și blamați. Acest comportament era influențat de factori psihologici, economici și culturali. Însă aș dori să punctez ceva și mai important. Am observat că nu mai sunt suporteri care să înjure întruna, s-au mai schimbat lucrurile, am văzut foarte mulți copii la meciuri, iar atitudinea galeriei este foarte bună.
Cum vezi evoluția fotbalului românesc comparativ cu perioada în care erai tu jucător?
- În ultimii 30 de ani, din păcate, fotbalul a mers pe o pantă descendentă. De la apogeul Generației de Aur s-a mers către o restructurare structurală. Problemele financiare ale cluburilor și desființarea multor centre de copii și juniori au provocat o criză prelungită. Bugetele și infrastructura echipelor din fotbalul românesc nu ne permite să ne comparăm sau să sperăm să vom ajunge la nivelul echipelor din Vest. Trăim din amintiri…
Cum era elevul Dan Lăcustă?
- Nu am fost un elev de 10, în primele clase am fost la înălțime, dar apoi eram de 7-8. Mi-a plăcut mult geografia, aveam cele mai mari note. Nu am excelat la școală, dar nici nu am neglijat-o. Îmi făcem temele, învățam, încercam să îmbin utilul cu plăcutul. Eram conștient că fără școală nu ajungem nicăieri în viață.
Ce face acum Dan Lăcustă?
- Sunt antrenor la FC Argeș, la grupa Under 13. Piticii mei trăiesc și respiră fotbal, merg chiar în galerie, îi susțin pe băieți, strigă acolo, se bucură…
Tu ai evoluat și la Sheriff Tiraspol. Cum ai descrie perioada petrecută acolo?
- Am jucat cinci ani acolo și m-am simțit extraordinar. FC Argeș a obținut o sumă frumoasă când am plecat în Moldova. M-a impresionat corectitudinea conducătorilor de la Tiraspol, am fost respectat și apreciat. Când cineva din țară auzea de Tiraspol, se gândea la nenorociri, la războaie, dar nu era adevărat. Am avut condiții de antrenament la nivel mondial. Nu ne lipsea nimic, vorbim acum 25 de ani.
Cum privești astăzi parcursul echipei FC Argeș în SuperLiga?
- Este meritul multor oameni și nu este corect să dau vreun nume. În viața unei echipe apar și momente mai grele, iar suporterilor le transmit să-i susțină pe băieți, să fie al 12-lea jucător. Toți trebuie să înțeleagă faptul că succesul cere timp.
Citește și Dincolo de gazon! Adrian Dulcea: „Am petrecut trei ani senzaţionali la FC Argeş”
Citește și Dincolo de gazon! Cristi Bratu: „FC Argeş a fost şi va rămâne casa mea”
0 Comentarii