Cu ani în urmă, un profesor de la Mioveni a clacat psihic în urma excluderii din sistemul de învățământ și a ucis o bătrână nevinovată, care mergea pe trotuar. Omul mai încercase înainte să omoare o fată, care însă a scăpat cu fuga.
Acum o lună, un bărbat în vârstă de 41 de ani, aflat într-o stare cel puțin confuză, dacă nu delirantă, a început să lovească furios, cu picioarele și cu coatele, în ușa și în geamurile unei cunoscute unități medicale din Pitești. Apoi, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, omul și-a luat bicicleta cu care venise și s-a dus în ale lui.
Zilele trecute, după cum știe toată lumea, în satul Stejeret din comuna Bascov, un bărbat cu grave suferințe psihice persistente a curmat, cu pietre, cinci vieți, printre care și pe cea a unui copil! Practic, și-a măcelărit familia! Omul avea prescris un tratament cu medicamente și nu dăduse, până la… declicul tragic, semne că ar putea recurge la un astfel de gest. Cel puțin așa credeau cei apropiați…

Actul medical din instanță

Cele trei evenimente din Argeș enumerate mai sus, care au toate ca numitor comun boli psihice, ne duc cu gândul la alt caz, la fel de complex și îndelung mediatizat în paginile ”Jurnalului” nostru. Este vorba despre controversatul lector universitar Mircea Bărbuceanu, lider al Sindicatului Liber al Universității din Pitești și titular al câtorva cursuri la această instituție de învățământ.
După cum v-am mai relatat, respectivul cadru universitar figura cu ani în urmă ca suferind de o boală psihică, un act medical în acest sens (cu diagnosticul prezumtiv de ”sindrom depresiv persistent”) fiind depus de el – și acceptat de instanță – într-un proces de calomnie cu ”Jurnalul de Argeș”. Ce mai știm despre acest om? Păi, ”dosarul” lui e consistent. M. Bărbuceanu este cunoscut fie și numai pentru modul în care i-a bălăcărit pe unii dintre colegii lui, profesori care au condus Universitatea, etichetându-i drept repetenți, hoți, proști, lipsiți de demnitate etc. Tot el a spus despre opera lui Caragiale că este… ”maculatură”. Plus că fostul rector Gheorghe Barbu relata despre cel în cauză, printre altele, că ”folosește un limbaj violent, denigrator şi calomnios, vehiculează cu o uşurinţă extraordinară tot felul de informaţii false, îi şantajează şi jigneşte pe cei care nu sunt de acord cu el”. Sau – una și mai și! – că ”și-a alergat fratele cu toporul, dar nu l-a prins”. Doamne ferește!

Citește și Liderul sindical Mircea Bărbuceanu îl somează pe noul rector al UPIT să îl toarne la DNA pe fostul rector

Rectorul apără lectorul

În aceste date, dar și având foarte vie în memorie tragedia de la Bascov, credem că este oportun să dezbatem un astfel de subiect sau oricare altele asemănătoare, mai ales că în cazul domnului Bărbuceanu, la vremea când figura că e bolnav (nu știm dacă mai este, dacă s-a tratat și s-a vindecat), era posibil ca – Doamne ferește! – cine știe ce stres să-i provoace o ieșire necontrolată și lectorul să facă vreo… nefăcută la catedră. Păi, nu?!

Prin urmare, anul trecut, în lunile martie și aprilie, ”Jurnalul de Argeș” i-a cerut rectorului Dumitru Chirleșan, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, lămuriri în mai multe privințe: cum ar fi, de exemplu, dacă diagnosticul în cazul d-lui Bărbuceanu a fost confirmat, dacă a fost comunicat la Resurse Umane și conducerii UPIT, de câte zile de concediu medical a beneficiat în anul în care a ieșit la iveală acel diagnostic etc. Ne-ar mai fi interesat (și încă ne interesează) dacă profesorii sunt testați psihic, având în vedere menirea lor de formatori ai tinerilor pentru muncă și viață sau dacă au mai existat cadre universitare cărora li s-a permis să predea în timp ce sufereau de boli psihice.

Dar câte nu erau de aflat! N-a fost să fie, însă. De ce? Fiindcă rectorul Dumitru Chirleșan spune că datele solicitate nu intră la ”informații de interes public” și că ”în această speță nu este identificat un temei legal în baza căruia Universitatea din Pitești, în calitatea sa de operator de date cu caracter personal, să poată divulga informațiile solicitate de către reprezentantul ”Jurnalul C&G SRL”, acesta având altă calitate decât persoana vizată”.

Citește și Mircea Bărbuceanu îşi „înjură” public contracandidaţii la funcţia de rector

Ce spune psihiatrul

Vasăzică, stimați cititori, un astfel de caz sau oricare caz de acest gen ”nu este de interes public”, iar noi ”nu avem temei legal” să ne interesăm despre el, nu? Chiar așa?
”Da – ne răspunde fără echivoc dr. Victoria Irimia, medic psihiatru, cea căreia i-am solicitat un punct de vedere în cazul de față. Nici medicul curant nu poate face publice informații de acest gen. Nici dacă e vorba despre un furuncul”.
Dar un om cu astfel de suferințe psihice poate munci fără probleme într-o instituție de acest gen? ”Da. La fel ca un bolnav de cancer într-o fază mai de început, tratabilă. Este normal ca un om cu depresie să muncească, dacă el se tratează (nota bene!). Să nu uităm că, de foarte multe ori, el însuși este victimă; dacă are vulnerabilități, apriori este o persoană defavorizată. Societatea trebuie să-l integreze. Este posibil, da, să nu fie eficient într-o perioadă de decompensare, iar atunci e nevoie să se intervină medical. Sigur că există unele boli în care anumite prestații nu sunt recomandate, dar nu în acest caz”, după cum spune dr. Irimia.

Ce spune legea

Punct și de la capăt. Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 (art. 25) ne interzice ”orice amestec în viața privată, familială a pacientului, cu excepția cazurilor în care această imixtiune influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate și numai cu consimțământul pacientului”. Și mai zice legea că ”sunt considerate excepții cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică”.

Citește și Secretara de la Teologie implicată în dispariţia taxelor studenţilor este şi secretarul sindicatului condus de Mircea Bărbuceanu

Ce spunem noi

Cine stabilește aceste pericole? Expertiza medico-legală psihiatrică și hotărârea judecătorească. Asta e litera legii. Dar hai să judecăm și în spiritul ei, fără rea-credință, mai ales când vedem ce se întâmplă! Ca să nu se mai întâmple! Hai să vorbim, când e cazul, și despre bolnavi psihic, cu nume și prenume, pentru că, iată, în cazul de la Bascov, e tardiv s-o mai facem! Hai să vorbim deschis, responsabil, despre depresie, boala secolului, pentru că, da, ea ajunge și la catedră, în aulă, domnule rector Chirleșan, iar dacă se întâmplă ceva nedorit, ceva tragic, că tot vorbim aici de un topor, cine răspunde? Vă asumați acest risc?
Problema rămâne deschisă.

Citește și Proiect UE inovativ pentru învăţământul primar implementat de UPIT