# În ultimii doi ani, Ambulanţa a venit de cinci ori la Călineşti să salveze vecinii, aflaţi la un pas de şoc anafilactic, care au fost înţepaţi de albinele părintelui Boncescu. Caz de targă şi la propriu şi la figurat în comuna Călineşti, acolo unde, chiar în vatra localităţii, la doi paşi de drumul naţional, mai mulţi localnici trăiesc clipe de groază din cauza unui inamic minuscul, dar care a fost la un pas să-i ucidă în mai multe rânduri. Albinele. Poate credeţi că este o glumă, ori o exagerare, dar dacă adăugăm că în ultimii 2 ani, Ambulanţa a venit de 5 ori în zonă, pentru a salva victimele înţepăturilor de albine, aflate la un pas de şoc anafilactic, deci de moarte, vă veţi da seama că toată treaba este cât se poate de serioasă şi poate genera oricând o dramă. Este ca o bombă cu ceas ceea ce se află în zona respectivă, iar asta se vede cu ochiul liber. În plină caniculă, chiar dacă unii au curţi spaţioase, cu gazon şi piscină, oamenii stau în case cu ochii sticlind după perdele, de spaima albinelor care roiesc prin gospodăriile pe care le deţin. Amănuntele pot părea pentru unii comice, dar vă garantăm că cei vizaţi n-au nici cel mai mic chef să facă haz de necaz, ba chiar sunt pe cale să-l acuze pe cel care le-a produs necazul de… tentativă de omor, să deschidă şi procese civile, cu daune şi tot tacâmul, în încercarea de a scăpa de coşmarul albinelor care nu le dau pace şi le pun zilnic viaţa în pericol. V-am făcut curioşi? Citiţi mai departe, că beleaua e chiar de speriat.
Poate v-aţi dat seama că tot necazul provine de la nişte stupi, deloc puţini, ci în număr de circa 200, pe care proprietarul i-a amplasat drept în mijlocul curţii sale, la doi paşi de casele vecinilor şi de drumul naţional care străbate comuna. Iar proprietarul stupilor nu este fitecine, ci chiar preotul paroh al bisericii din Călineşti, situată chiar peste drum de zona fierbinte, Teodor Boncescu. Că părintele scoate bani frumoşi din afacerea cu stupina, nu este de tăgăduit, dar nimeni nu înţelege de ce, dacă a fost informat, ba a văzut şi cu ochii săi că vecinii sunt alergici la veninul de albină şi pot muri ca puii de găină dintr-o singură înţepătură, nu vrea să-şi mute stupii într-o zonă nepopulată, în care albinele să zburde în voie din floare-n floare, fără să pună viaţa nimănui în pericol. Dar să vedeţi până unde s-a ajuns. Vecinul cel mai apropiat a avut ghinionul să fie înţepat de trei ori în ultima vreme şi tot de atâtea ori s-a învineţit la faţă, i s-a umflat tot corpul în câteva minute şi, în timp ce făcea eforturi supraomeneşti să poată respira, Salvarea a sosit la timp, l-a resuscitat şi omului i-a fost salvată viaţa in extremis, la spital. Omul are alergie la veninul de albină, iar cine ştie ce înseamnă toată povestea asta, realizează că el practic stă cu moartea zburând prin curte. La două case distanţă, alt vecin, aceeaşi poveste. Ioan Vâlcu se numeşte, dar prietenii îi spun Gelu Vâlcu, un om de afaceri destul de bine cunoscut în Piteşti care, la fel, are alergie la veninul albinelor, ba mai are şi ceva probleme cu inima, pe deasupra, iar în două rânduri i-a fost salvată viaţa tot în ultima clipă cu Ambulanţa, după ce aproape că intrase în şoc anafilactic. Omul are o curte superbă, cu multe acareturi meşteşugite, cu piscină, ba chiar şi o cascadă micuţă în spatele curţii, cu pomi şi o mulţime de flori. Apa din piscină, dar şi florile reprezintă o atracţie irezistibilă pentru albinele părintelui Boncescu, astfel că Gelu Vâlcu se uită după ele ca ruşii după Stukas-urile nemţeşti, atunci când îndrăzneşte să iasă prin propria curte. Başca faptul că are un băieţel, despre care nu ştie dacă i-a moştenit alergia, şi evident că nu vrea să afle asta doar după ce va fi înţepat la rândul său de vreo albină. Aşadar, doi vecini terorizaţi şi aflaţi în mai multe rânduri la un pas de moarte din cauza stupilor cu care preotul din Călineşti şi-a înţesat gospodăria. Ei bine, există şi un al treilea vecin, care însă a găsit un leac pentru albine la care puţină lume s-ar încumeta să apeleze. Periodic, împreună cu toată familia, el se lasă înţepat de câte 6-7 albine deodată, zicând că face terapie cu venin. Cică întăreşte inima şi te fereşte de reumatism. Tot ce se poate, dar omul nu este alergic cu siguranţă, că altfel era de mult oale şi ulcele, ba este foarte posibil ca terapia înverşunată cu venin să-i fi produs imunitate la acesta. Una peste alta, situaţia pare desprinsă din Dosarele X sau Zona Crepusculară, alegeţi dumneavoastră.
Preotul Boncescu îşi îndeamnă vecinul să-şi acopere toată curtea cu… plasă de ţânţari
Vecinul Gelu Vâlcu n-are nimic altceva cu preotul Teodor Boncescu, ba chiar spune că, până să-şi pună stupii în curte, au fost în relaţii amicale, i-a fost botezat copilul de acesta şi a contribuit mereu cu donaţii la biserică. Beleaua a început când s-a trezit luat cu Salvarea şi dus la spital mai mult mort decât viu, din cauza albinelor. A încercat în fel şi chip să-l facă pe părintele apicultor să-şi mute stupii mai departe de case, că slavă Domnului, ar fi posibilităţi nenumărate. Fără succes. Omul a luat foc în momentul în care, la o discuţie pe aceeaşi temă, preotul i-a spus că bine ar face dacă şi-a acoperi toată curtea cu plasă pentru… ţânţari, ca să nu mai intre albinele. „Deci mă ia şi în băşcălie, ca şi cum ar trebui să dau toate muştele afară din Călineşti. Adică să acopăr cu plasă de ţânţari 4.000 mp de curte sau să mă mut de-acasă, doar pentru că nu vrea el să-şi mute stupii. Asta e prea de tot, pentru că îmi dau seama că pur şi simplu, deşi este preot, nu dă doi bani pe vieţile noastre, care sunt mai puţin importante ca valoare decât mierea din stupii săi”, ne-a spus Gelu Vâlcu, abia stăpânindu-şi supărarea. Asta l-a făcut să schimbe macazul vorbei bune în speranţa unei înţelegeri amiabile. De acum, omul vrea să-şi apere viaţa pe calea legii. A redactat deja o plângere penală, pe care o va depune la Parchet, dacă nici în ultimul ceas popa Boncescu nu realizează că s-a săturat să aibă zilnic viaţa în pericol în propria curte. De altfel, plângerea cuprinde chiar acuzaţia de tentativă de omor formulată împotriva preotului, întrucât Vâlcu spune că exact despre asta este vorba, atâta vreme cât părintele refuză cu bună ştiinţă să-şi mute stupii mai departe de case, deşi ştie că albinele îl pot ucide, deci îi pune în mod conştient viaţa în pericol. Nu este deloc o joacă, pentru că practica judiciară are exemple similare, cu oameni chiar condamnaţi la închisoare pentru acest gen de faptă, cazuri menţionate concret în cuprinsul sesizării. Mai mult decât atât, Gelu Vâlcu va intenta şi proces civil împotriva preotului, prin care vrea să-l oblige pe acesta cu sentinţă judecătorească să-şi mute stupii în altă parte. Şi aici există un precedent, chiar la noi în judeţ, despre care ziarul nostru a scris recent. Este vorba de o femeie venită din Germania la Lereşti, unde şi-a cumpărat o casă fără a şti că un vecin avea stupină în curte. După 3 ani de procese, femeia a avut câştig de cauză în instanţă şi astfel l-a obligat pe proprietarul stupilor să şi-i mute la o distanţă nepericuloasă.
Preotul Boncescu se apără cu legea apiculturii
Preotul Teodor Boncescu priveşte cu mult mai multă relaxare întreaga situaţie, semn clar că dânsul nu este alergic la înţepătura de albine. El ne-a spus că legea apiculturii prevede o distanţă de numai 5 metri a stupilor faţă de o gospodărie, ori î
n cazul de faţă, distanţa este mai mare. Părintele a adăugat că nu este singurul care creşte albine în zonă şi a explicat că ele sunt atrase în curtea vecinului de apa din piscină, motiv pentru care l-a sfătuit să pună deasupra plasă de ţânţari sau măcar o copertină, ca să dezveţe albinele să mai vină la apă. Teodor Boncescu a respins ideea mutării tuturor stupilor, pe motiv că n-are unde să-i ducă, întrucât curtea nu-i permite o distanţă mai mare, dar a acceptat totuşi că ar putea muta o parte din ei. „N-are rost să ajungem prin judecăţi şi procese, cred că putem găsi împreună o soluţie convenabilă pentru ambele părţi. Că şi-aşa sunt vremuri grele, n-are rost să ne facem unii altora probleme”, ne-a spus părintele, cu rugămintea să-i anunţăm pe vecinii nemulţumiţi că este dornic să caute împreună o soluţie. Asta am şi făcut, nu fără mirarea că, totuşi, astfel de discuţii au mai fost destule, dar fără rezultat. Să sperăm că după apariţia materialului în ziar, vor realiza împreună că şi stupii sunt importanţi, dar şi vieţile oamenilor au „niţică” importanţă. Iar un preot, cu atât mai mult trebuie să conştientizeze asta. Doamne ajută! (Mihai BĂDESCU)
0 Comentarii