Cât de elegant a procedat Dacia Renault faţă de articolul critic din ziarul nostru în care dezvăluiam că şefii poliţiei argeşene, adjuncţii inspectorului şef şi mai mulţi şefi de departamente sau poliţii orăşeneşti, au primit Loganuri moca! Subliniam atunci că o companie de seriozitatea Renault trebuie să încheie un protocol cu instituţia în sine, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Argeş, şi nu individual, cu diverşi vătafi cu epoleţi care să folosească autoturismele spre a-şi face cumpărăturile de la hypermarket.  Când dai Loganuri poliţiei, ca instituţie, iar acestea sunt folosite în scop operativ, acolo unde sunt evenimente, asta se cheamă colaborare şi promovarea produsului Dacia în comunitatea argeşeană. Când dai Loganuri unor şefi cu mentalităţi de epoca portbagajului, se cheamă corupţie. Directorul general de pe platforma Colibaşi, Jerome Olive, a înţeles rolul şi rostul critic al presei într-o democraţie şi a retras imediat autoturismele Logan date, spre folosinţă exclusivă, respectivilor şefi din IPJ Argeş. Nu s-a supărat pe Jurnalul de Argeş, n-a pus ziarul nostru la index şi nici n-a interzis accesul ziariştilor noştri  la manifestările organizate sub brandul Dacia Renault. Dimpotrivă, a preluat semnalul din Jurnalul şi a dat ordin  să se încheie un protocol cu IPJ Argeş, prin care autoturismele Logan să fie date spre folosinţa instituţiei, care să le folosească în beneficiul comunităţii. De ce a procedat Jerome Olive astfel? Fiindcă ziarul nostru n-a fost niciodată ostil produsului fabricat la Colibaşi şi din care trăieşte un judeţ întreg. Jurnalul n-a pus niciodată semnul egal între brandul Dacia şi anumiţi oameni şi mentalităţi de pe platforma Colibaşi. Am reflectat pozitiv orice lansare de  nou produs sub sigla Daciei pentru că aşa ni s-a părut nouă corect, dar şi fiindcă suntem oameni rezonabili care înţeleg că plămânul de la Colibaşi pompeză sânge într-o economie aflată în convalescenţă. Am dat şi cu biciul, când a fost cazul, vezi doar ultimul scandal de corupţie de la Direcţia Logistică, şi nu pentru că ne place să ne erijăm în judecători, ci pentru că acesta e rolul presei, să fie critică atunci când există derapaje de la normalitate.    
Am invocat această atitudine impecabilă, în materie de comunicare şi colaborare, tocmai ca să înţelegeţi care e diferenţa galactică între un director general de la Dacia şi un arendaş de partid, senatorul Mircea Andrei în cazul de faţă. Contorsionat de frustrarea, tot mai bolnăvicioasă în ultima vreme, că Jurnalul de Argeş nu i se închină, senatorul portocaliu a interzis accesul redactorilor noştri la conferinţa judeţeană a PDL Argeş, în care a candidat de unul singur şi a ieşit preşedinte. Povestea o ştiţi, nu mai insistăm asupra ei, că e imorală şi ilegală de la un cap la altul. Şi asta fiindcă vorbim de o întrunire de interes public, ca să nu mai amintim de faptul că respectiva conferinţă era făcută în numele principalului partid care guvernează România şi la care participa primul ministru, împreună cu un sfert din cabinet, plus cu preşedintele Camerei Deputaţilor. Ca să revin la chestiune, aceasta e diferenţa dintre un director general de la Dacia şi un personaj care nu s-a făcut remarcat decât în calitate de avocat al banilor lui Sorin Ovidiu Vântu. Şi nu doar cu Jerome Olive contrastează atitudinea de miliţian a senatorului Mircea Andrei, ci şi cu bunul simţ a lui Emil Boc. Şi o să vă dau şi un exemplu, ca să realizăm cu toţii diferenţa. Undeva pe traseu, un argeşean nemulţumit a încercat să blocheze cu o bicicletă convoiul oficial al primului ministru, venit la Conferinţa Judeţeană a PDL. Ştiţi cum se întâmplă în asemenea situaţii, SPP-iştii au intrat imediat în alertă ca să debaraseze drumul şi să-l tempereze pe turbulent. Numai că premierul a fost primul care i-a cenzurat pe ofiţerii SPP. Le-a spus că, dacă omul protestează şi are o nemulţumire, trebuie să coboare şi să discute cu el. Aşa a şi făcut Emil Boc, s-a dat jos din maşină şi a discutat cu bărbatul. Nu ştim dacă l-a mulţumit, dacă l-a lămurit sau măcar i-a mai temperat din ostilitate. Dar a vorbit cu el, în nici un caz nu l-a interzis, nu i-a retras paşaportul şi nu l-a dat afară din judeţul  Argeş. Şi nici nu l-a ameninţat că „se duce după Nicolescu”, aşa cum a ameninţat-o senatorul Mircea Andrei pe corespondenta ziarului nostru de la Câmpulung. E o diferenţă între Emil Boc şi Mircea Andrei? Este, fiindcă primul n-a ieşit primar la Cluj candidând de unul singur şi nici n-a învăţat democraţia în solda lui S.O.V. Gabriel Grigore