Nu ne bagă nimeni în traistă, dacă noi, ca stat și ca nație, nu știm să avem grijă de românii din Ucraina. Și, în general, de toți românii din proximitatea granițelor noastre. Și de cei de pe Valea Timocului, din Banatul Sârbesc, care, de asemenea, sunt foarte năpăstuiți, dar și de cei din Ungaria, de la Micherechi, de exemplu, singura localitate unde românii sunt majoritari. E valabil și pentru comunitățile românești, câte mai sunt ele, din Bulgaria, din Cadrilater în special. Înainte să așteptăm de la străini să-i respecte pe cei de-un sânge și-o limbă cu noi, hai să-i respectăm și să-i ajutăm noi. Nu doar cu camioane cu alimente și haine sau cu declarații politicianiste goale de emoție și conținut, ci instituțional. Prin politică de stat.
Să procedăm cu românii din Cernăuți, de exemplu, așa cum am procedat cu studenții din Republica Moldova. Să le oferim burse și alte facilități să studieze în România, să le arătăm că nu sunt singuri și să le întărim astfel sentimentul național. Să le dăm posibilitatea să-și ia mai ușor cetățenia și să muncească la noi, dacă își doresc asta. Scriu aceste rânduri la sfârșit de an, pe fondul dezamăgirii de noua politică a guvernului de la Kiev despre restrângerea drepturilor minorităților. Și îmi amintesc ce-mi povestea acum câtva timp arhiepiscopul Calinic, un vrednic duhovnic în frățietate al românilor de peste granițe, despre cât de câinos se poartă ucrainenii cu ortodocșii români.
Am citit seria de volume ”Toată vremea-și are vreme”, scrisă de Înalt Prea Sfințitul Calinic, și știu bunăoară ce muncă de pionierat a făcut după revoluție pentru românii din Albania. Multora dintre ei le-a acordat burse de studiu la Facultatea de Teologie ”Sfânta Muceniță Filoteia” din cadrul Universității Pitești. Și dau doar exemplul lui Papu Veriga, parohul Bisericii Aromânești Sf. Sotir din Corcea, Albania (trecut în 2016 la cele veșnice), personalitate duhovnicească deosebit de activă în renașterea spirituală a aromânilor din Albania. Calinic Argeșeanul l-a adus pe Papu Veriga la studii la Universitatea Pitești și tot el l-a hirotonit preot. Asta a făcut Calinic și a făcut-o eficient fiindcă mulți dintre cei care au primit burse la Teologia din Pitești s-au întors în Albania cu credința întărită în ortodoxie și apartenența lor la neamul românesc.
De când a început blestematul de război din Ucraina, Jurnalul de Argeș a promovat-o constant pe Vlada, o româncă din regiunea Odessa, studentă la Universitatea Pitești. Am invitat-o la redacție și prin noi și-a spus povestea. Și tot prin noi și-a găsit job de translator la firma Leoni și un altul, part time, la o familie de creștini din Pitești care a luat în găzduire o familie de ucraineni și avea nevoie de un traducător. Asta am putut noi face pentru Vlada, o româncă din Ucraina, pe care războiul a prins-o cu mama și două surori refugiate la Pitești și cu tatăl și bunicii rămași acasă, sub ploaia bombelor lui Putin. Însă, cum spuneam, dincolo de efortul individual e necesar unul colectiv, statal. Iar ca să fim eficienți trebuie să fim și un pic mai deștepți. Se poate!
0 Comentarii