Suferința fostei primărițe din Coșești m-a tulburat mult. Operată a doua oară la șold, d-na Elisaveta Tudose, cea care a condus exemplar Primăria acestei comune aproape 32 de ani, a stat doi ani la pat, iar acum abia se poate deplasa prin curtea casei.
Are dureri mari, dar – așa cum ne-a spus – își face singură curaj, atribut care, alături de altele cum ar fi seriozitate, sârguință, onestitate și umanitate, nu i-a lipsit niciodată cât a fost în fruntea administrației locale. Spunea, și nu uităm așa ceva, că la Coșești campania electorală începe a doua zi după alegeri, prin asta înțelegând că în orice moment ea și funcționarii Primăriei trebuie să fie în slujba cetățeanului.
Cu mâna la inimă, facem o reverență în fața acestei doamne, cum foarte puține sunt în politica și administrația Argeșului. Cât despre edilii bărbați ai județului, unul dintre ei ne-a arătat zilele trecute că îi pasă. S-a întâmplat la Ștefănești, pe strada Coasta Câmpului. Un cetățean s-a plâns la ziar că s-a trezit dimineața cu șantierul în fața casei, că pickamerele i-au spart trotuarul, dar nimeni nu l-a anunțat să-și ia măsuri, să-și scoată măcar mașina din curte. Sesizat de noi, primarul Nicolae Velcea a ajuns în cinci minute la fața locului, acolo unde terenul a fost curățat, nivelat și pregătit pentru viitoarea amenajare care face parte dintr-un proiect mai amplu și de durată.
Viteza de reacție și empatia n-ar trebui să lipsească la un funcționar public. Din păcate, la instituțiile din Argeș aflate în serviciul cetățeanului, plătite din banii lui, vezi altceva. Te lovești de lehamitea ori sictirul unora de la ghișee, care nici nu te bagă în seamă. Reclamații ne vin în acest sens de la Finanțe, de la Casa de Pensii, de la unele primării etc etc. Poate că și dumneavoastră ați trăit astfel de umilințe.
O femeie căreia i-a murit recent tatăl a vrut să afle cum va intra în posesia ultimei sale pensii, pe septembrie, care-i venea pe card. Cea de la ghișeul de la Pensii – blazată?!; distrată?!; neatentă?!; fără empatie – i-a spus s-o caute pe poștăriță (deși, repet, era vorba despre card) și să revină cu certificatul de deces. A doua zi, femeia s-a întors, a stat din nou la coadă – păi, cum altfel?! – și a solicitat în scris să-i fie virată pensia pe numele ei, ca fiică a defunctului. La final, a întrebat din nou cum va intra în posesia pensiei care, până atunci, venea pe card. Funcționara de la ghișeu, alta decât cea din ziua precedentă, i-a răspuns inițial la fel de absent: s-o caute pe poștăriță…
A schimba în mai bine țara, locul în care trăiești, nu este, la prima vedere, o mare filosofie – spunea Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Înseamnă să ne facem datoria acolo unde suntem chemați. Înseamnă să avem sentimentul comunității și al solidarității. Să întindem mâna celui aflat în suferință și în nevoie. Să ne cerem scuze când greșim, să fim drepți și cinstiți, dar mai ales buni. Am dat aici, azi, doar câteva exemple. Ce spuneți, ne mai facem bine?
Citește și Criminalul care şi-a ucis soţia cu ciocanul de şniţele a fost trimis în judecată
0 Comentarii