Printre regulile de presă ce trebuie respectate de ziariștii de la Jurnal de Argeș, încă de anul trecut stipulate în Regulamentul de Ordine Interioară (R.O.I.), se află și următoarea: ”Sprijiniţi separaţia puterilor în stat, nu vă erijaţi în judecători, nu faceţi presiune asupra instanţelor să ia o anumită decizie”. Dar se adeverește încă o dată că nimeni și nimic nu e perfect pe lumea asta. Nu aș fi scris acest editorial dacă nu aș fi constatat în presa argeșeană, inclusiv în Jurnalul de Argeș, puternice derapaje de la bunul simț în comentariile despre cazul Dobrinoiu. Ba, sunt tare necăjit că în chiar Jurnalul de Argeș de săptămâna trecută am citit articolul cam cel mai lipsit de bun simț pe această temă și pe acesta îmi permit să-l critic.
În domeniul justiției trebuie să fie clar un lucru. Atâta timp cât nu există o hotărâre irevocabilă despre vinovăția unui om, acesta e nevinovat pentru toată lumea. Și mai ales pentru ziariști. Cred că doar procurorul are dreptul (poate chiar și obligația) să acționeze pentru condamnarea inculpatului, urmându-și convingerile profesionale. Însă toți cei implicați, când este vorba de libertatea omului, nu trebuie să uite ce au învățat în facultate, principiul de drept roman care spune că ”decât un nevinovat în pușcărie, mai bine o sută de vinovați în libertate”. 
Revenind la cazul Dobrinoiu, în articolul din Jurnal de Argeș scrie clar că: ”a primit cu titlu de mită 120000 de lei”. Precis, fără dubiu. Dar total greșit jurnalistic. Dacă ai citat din rechizitoriul procurorului și nu ai spus, ai greșit, dragă Jurnalule de Argeș.
Sau: ”Avocaţii săi au declarat că suma de bani a fost întra-devăr primită, dar nu ca mită, ci ca sponsorizare pentru campania electorală a PDL Argeș, prin fundația de partid „Solidaritatea Creștină”. Eroare, stimate coleg, nu avocații au declarat, ci chiar inculpatul. Iar dacă banii au fost găsiți lângă niște teancuri de adeziuni la PDL parcă vine de se leagă cum spune el. Referitor la faptul că după ”colegii silvicultori”, Dobrinoiu ”se pare” că are certificat de handicapat pentru diabet din care cauză mănâncă păpădie la prânz și n-ar fi plătit niște impozite, nu știi ce să zici. Ori răutate, ori neștiință. În schimb, în ce privește că ”apărarea cere strămutarea în vederea găsirii unui complet mai indulgent” – treaba e limpede. E răutate curată.
Apropos de strămutare. Excepțional de câtă forță profesională și umană trebuie să dea dovadă judecătoarea, pentru a respinge eliberarea tatălui și să schimbe saluturi cu copiii, care sunt judecători la aceeași instanță. Pentru că, dacă judecătoarea nu se salută cu copiii, treburile nu sunt în regulă și cred că procesul ar fi trebuit strămutat de prima dată.
În altă ordine de idei, cam cu un an în urmă, am primit un telefon de la Ion Dobrinoiu, directorul Direcției Silvice Argeș la acea vreme. M-a salutat și mi-a spus că se află la el în birou un coleg de la Jurnalul de Argeș. Atât mi-a spus. ”Sănătate”- el, ”Sănătate”- eu, și a închis. N-am înțeles nimic, pe moment. În prima miercuri de după discuție, apare în Jurnalul de Argeș un articol în care se arăta că Dobrinoiu se poartă abuziv cu subordonații, că îi obligă să aducă membri la PDL și să sponsorizeze fundația partidului. Atunci eu am înțeles că acel articol a apărut chiar la inițiativa lui Dobrinoiu, pentru a se putea deroba de practicile ilegale la care îl obligau șefii lui politici de la PDL, care acum ronțăie liniștiți banii strânși de el. Cazul Dobrinoiu ar trebui să fie o lecție pentru argeșeni, pentru cum nu trebuie conduse instituțiile deconcentrate, publice de altfel. De ce nu s-o fi oprit Dobrinoiu nu știu nici acum și probabil nu voi ști niciodată.
Cristian Vasile

P.S. – În economia acestui articol numele ziaristului nu are nicio importanță. Jurnalul de Argeș își recunoaște greșeala și cere scuze cititorilor.