# Landmark Management a reclamat faptul că la fosta platformă industrială se aflau îngropate cu peste 200 de tone de şlamuri galvanice mai mult decât cantitatea prezentată în acte. Problema deşeurilor de pe fosta platformă ARO nu are ca punct de pornire doar amenajarea unui depozit de către firma Global Eco Center SRL Iaşi, cu consecinţe precum incendiul din 2 octombrie a.c. Legenda unei cantităţi mari de cianuri sau alte deşeuri provenite de-a lungul anilor din activitatea uzinei, a fost alimentată şi prin declaraţiile unor foşti directori sau lideri de sindicat de la ARO. Iar faptul că actualul proprietar al platformei industriale susţine că a găsit o cantitate mai mare de deşeuri decât cea preluată în mod oficial nu face altceva decât să susţină presupunerile. Deocamdată instanţa de judecată este chemată să facă lumină în acest caz.
Procesul a fost declanşat în octombrie 2011, la Tribunalul Argeş. Landmark Management, firma care a cumpărat activele ARO în anul 2007, a solicitat, prin intermediul instanţei, să se constate faptul că pe platforma industrială a existat o cantitate mai mare de deşeuri decât cea precizată în actele de vânzare întocmite prin intermediul lichidatorului judiciar. Astfel, la judecată a fost chemată ARO SA, prin firma Lichidări Info Consult SRL. Instanţa sesizată şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei, astfel că procesul a fost preluat de către Tribunalul Comercial Argeş.
Pe scurt, cei de la Landmark au reclamat faptul că au descoperit încă 3 bazine cu şlamuri galvanice rezultate în urma procesului tehnologic de la uzină, adică s-au trezit pe cap nu doar cu 350 de tone de asemenea deşeuri, ci cu o cantitate suplimentară de 204 tone. Aşa că instanţa a decis efectuarea unei expertize care să constate unde erau îngropate bazinele şi dacă era pericol de producere a unui accident ecologic. Iar cel mai important: dacă atunci când s-a întocmit bilanţul de mediu pentru încetarea activităţii la ARO, ar fi putut fi menţionată întreaga cantitate de deşeuri, nu doar cea preluată în acte la momentul înstrăinării activelor. Reprezentantul Landmark Management, Sergiu Filip (foto), nu a putut fi contactat, neaflându-se în ţară.
După aproape un an de la declanşarea procesului, Tribunalul a respins acţiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată. Evident că Landmark Management a făcut apel şi astfel s-a ajuns la Curtea de Apel Piteşti. În mai puţin de o jumătate de an a venit şi rezultatul: cererea a fost respinsă din nou. Numai că a existat şi o opinie separată a unui judecător, în sensul admiterii apelului, deci şi a cererii iniţiale, cu consecinţa preluării suplimentului de deşeuri de către Lichidări Info Consult. Ideea era că, după cumpărare, Landmark s-ar fi conformat tuturor obligaţiilor asumate prin avizul de mediu şi programul de conformare. Şi este de notorietate faptul că pentru neutralizarea şlamurilor galvanice a apărut pe fosta platformă industrială Global Eco Center, din Iaşi. A apărut şi a rămas, depozitând şi anihilând proprietăţile nocive ale deşeurilor.
Lichidatorul Gheorghe Banu: „Dacă într-adevăr s-au descoperit cantităţi suplimentare de deşeuri rămase de la ARO, de ce nu m-au anunţat imediat cei de la Landmark?”
Procesul a ajuns acum în faza recursului, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, după ce Landmark Management a atacat hotărârea Curţii de Apel. Primul termen a fost fixat pentru ziua de 2 aprilie 2014.
Contactat pe această temă, lichidatorul ARO – Gheorghe Banu, ne-a declarat: „Dacă într-adevăr s-au descoperit cantităţi suplimentare de deşeuri rămase de la ARO, de ce nu m-au anunţat imediat cei de la Landmark? Trebuia să vin, să constat care e situaţia, nu să mă trezesc cu citaţie la Tribunal. De unde să ştiu eu când, cum şi ce s-a găsit în plus, dacă nu am fost acolo. Oare era ceva de ascuns?”
„La ARO, acuma, nu terenul de deasupra îi interesează, ci îi interesează mai mult nişte tuneluri care duc spre Măgura… În plus, dacă ar avea cineva un aparat special să depisteze că din groapa aceea mare cu cianură se scurg cianuri sau ce se scurge de acolo… E un scandal la nivel mare şi o să răbufnească curând, fiindcă acolo e un mare pericol!”, spunea acum un an Ion Cotescu, fost lider de sindicat la ARO.
Cianură de potasiu de la fabrica de hârtie
Potrivit declaraţiilor unor foşti angajaţi ai uzinei, sub Hala Prototip de la ARO s-ar fi aflat un mare depozit de cianură de potasiu, rămas îngropat din perioada funcţionării fabricii de hârtie şi celuloză (1885-1943). După Al Doilea Război Mondial, fabrica ar fi fost dezasamblată şi dusă în Uniunea Sovietică, iar depozitul uitat în pământ. În 1960, un anume inginer Pantazi a decedat după ce s-ar fi aventurat în depozitul din subsol. Atunci s-a încercat evitarea producerii altor accidente, iar cum problema protejării mediului nu era una prioritară ca în vremurile noastre, peste locul cu pricina a fost turnat un strat de beton, gros de aproape o jumătate de metru.
Cătălin Ion BUTOIU
0 Comentarii