De ce propune Bolojan vânzarea în grabă a acțiunilor Hidroelectrica și Romgaz. Noi companii de stat profitabile pe lista Oanei Gheorghiu

• Dan Andronic. 18 aprilie 2026

Din cuprinsul articolului

• Miza financiară: Ce se vinde și pe câți bani
• Contradicții economice și riscuri pentru securitatea energetică
• Impactul asupra consumatorilor
• Cine sunt cumpărătorii?
• „Trucul retoric” al restructurării
• Mitul PNRR: Listarea nu înseamnă vânzare de urgență

O notă internă scursă recent dinspre cabinetul vicepremierei Oana Gheorghiu a declanșat o undă de șoc în mediul politic și economic din România. Documentul propune premierului Bolojan vânzarea accelerată a unor pachete minoritare din cele mai profitabile și strategice companii de stat. Documentul a fost trimis deja la Bruxelles, fără nici o consultare în Guvern sau coaliție. Pare ultimul tun al lui Bolojan.

Ieri am scris despre vânzarea CEC și a Salrom, azi aduc noi exemple: Hidroelectrica și Romgaz. Totul se face în grabă, invocând necesitatea îndeplinirii unor jaloane din PNRR și impunerea „disciplinei corporative”. O minciună strategică, aș spune…

O analiză critică a acestui document scoate la iveală contradicții economice majore, riscuri strategice în pragul expirării plafonării prețurilor la energie și o lipsă totală de consultare cu mediul de afaceri și actori politici. Iată o radiografie a situației, bazată pe argumentele pro și contra din interiorul coaliției.

Miza financiară: Ce se vinde și pe câți bani

Conform documentului, se recomandă utilizarea mecanismului de Accelerated Book Building (ABB – o procedură rapidă de vânzare a acțiunilor către investitori instituționali) pentru Hidroelectrica – vânzarea a 5-10% din acțiuni, cu încasări estimate între 3,1 și 6,2 miliarde lei; Romgaz – vânzarea a 5-7% din acțiuni, cu încasări estimate între 2,2 și 3,1 miliarde lei.

Argumentul principal din nota asumată de vicepremieră este aducerea de capital la buget și impunerea unei „discipline corporative impuse de piață”. Economiștii consultați critică demersul subliniind un paradox fundamental: statul român, care deține 80% din Hidroelectrica, recunoaște implicit că nu poate impune management performant, dar speră că un fond de investiții străin care ar prelua 5% ar putea face acest lucru.

Contradicții economice și riscuri pentru securitatea energetică

Vânzarea unor active strategice într-un moment de maximă incertitudine geopolitică și energetică ridică semne de întrebare serioase în rândul analiștilor.

În primul rând, întrebarea este dacă este momentul inoportun. Nota guvernamentală recunoaște că prețul acțiunilor fluctuează. În cazul Romgaz, valoarea companiei este strâns legată de exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep. A vinde acum înseamnă a ceda la un preț mai mic niște acțiuni care, în 12-18 luni, odată cu avansarea proiectelor, ar putea valora dublu. Graba este interpretată nu ca o reformă, ci ca un simptom al panicii bugetare.

Impactul asupra consumatorilor

Hidroelectrica produce cea mai ieftină energie din România, având costuri marginale aproape de zero și a funcționat ca o ancoră de stabilitate în timpul crizei prețurilor din 2022. Având în vedere că plafonarea prețurilor la energie expiră pe 1 iulie 2025, diluarea controlului statului asupra principalului producător național este considerată iresponsabilă.

Mai mult, tendința europeană este inversă: în timp ce Franța naționalizează EDF și Germania răscumpără acțiuni în sectorul energetic, România alege să fragmenteze controlul asupra propriilor resurse.

Cine sunt cumpărătorii?

Deși discursul oficial sugerează că „românii abia așteaptă să investească”, inflația și scăderea puterii de cumpărare arată o altă realitate.

Destinatarii reali ai unui proces ABB (Accelerated Book Building) sunt fondurile de investiții și „vânătorii de oportunități financiare”, nu cetățenii de rând.

„Trucul retoric” al restructurării

Un alt punct nevralgic al notei redactate de cabinetul Oana Gheorghiu este modul în care companiile de stat sunt grupate pentru a justifica privatizările.

Amestecarea companiilor cu pierderi cu perlele economiei.

Documentul utilizează tabloul datoriilor bugetare (4,2 miliarde lei) și al pierderilor anuale (1,12 miliarde lei) generate de „găurile negre” precum CFR Marfă, TAROM sau Romaero pentru a justifica… vânzarea pachetelor de la companii ultra-profitabile precum Hidroelectrica, Romgaz sau CEC Bank. Fără nici o logică economică.

Nota ajunge la concluzia că Transelectrica și Nuclearelectrica nu trebuie vândute acum, deoarece prezintă riscuri strategice, scăderea sub pragul de control, respectiv necesitatea retehnologizării. Se pune astfel întrebarea logică: de ce Hidroelectrica, cea mai importantă companie din România, nu beneficiază de aceeași prudență strategică?

Mitul PNRR: Listarea nu înseamnă vânzare de urgență

Justificarea oficială a acestui demers grăbit este Jalonul 443 din PNRR (Componenta 14), cu termen limită la 31 august 2026. Capital anunță că Oana Gheorghiu a transmis deja documentul la Bruxelles.

Cu toate acestea, cerințele Comisiei Europene sunt clare: jalonul impune demonstrarea unui parcurs ireversibil pentru listarea sau restructurarea a cel puțin 3 companii de stat.

Parcurs ireversibil înseamnă demararea unor studii de fezabilitate, asumarea unui calendar sau pregătirea unui prospect — nu vânzarea la preț de discount, peste noapte, a celor mai bune active ale țării pentru a acoperi un deficit bugetar imediat.

Citește și:

• Fost director din Ministerul Proiectelor Europene, condamnat la închisoare pentru „taxa pe salariu” impusă subalternilor
• Parchetul European a început cercetarea în cazul microbuzelor electrice şcolare cumpărate la preţuri umflate!
• Raport Curtea de Conturi: Citostatice de 22 milioane de lei, dispărute din gestiunea Institutului Oncologic București