Îmi propusesem să nu mai scriu o vreme despre ÎPS Calinic și gașca lacomă și degrabă vărsătoare de arginți în pulpana patrafirului, care-l înconjoară la Arhiepiscopie. Văzusem în ultimul an că arhiepiscopul măcar încearcă să mai dreagă busuiocul sărăciei sale duhovnicești, mai cu un cros pentru copii, mai cu un concert de Paști sau de Crăciun. Tot e ceva, decât nimic… Apropo, concertul de Crăciun susținut la Casa Sindicatelor, mai plină ca niciodată, de corala Arhiepiscopiei, în care cap de afiș a fost talentatul rapsod ardelean Nicolae Furdui Iancu, a fost chiar senzațional. Și nu exagerez cu nimic când spun asta. Organizare ireproșabilă, prezență mai multă decât încape în sală și un spectacol artistic să-ți meargă la suflet. Chiar nu știam, de exemplu, că preotul Lucian Grigore de la Biserica Sf Gheorghe are o voce divină (iarăși nu exagerez cu nimic) sau că Furdui Iancu ar încânta și îngerii cu colindele sale. Cum era și firesc, trebuia să fie totuși cineva care să ne scoată de sub vraja muzicii și să ne readucă, printr-o piedică abilă, cu picioarele pe pământ. Calinic. Care n-a răbdat să nu se bage singur în seamă, iar la finalul concertului s-a dat el însuși în spectacol, printr-o cuvântare în care a reușit performanța să vorbească minute în șir fără să spună nimic. Dar absolut nimic, în afară de stupizenii și bazaconii. Oamenii din sală au zis că o fi dat, săracul, în mintea copiilor, iar copiii au zis că ăsta sigur e Bau-Baul, când l-au văzut cu ditamai barba și negru tăciune, iar preoții i se închinau, într-o slugărnicie dobitocească, numindu-l Stăpâne! Al cui Stăpân, Doamne ferește, e Calinic? Stăpânul trufiei sau al prostiei? Sau al amândurora, ca surori?
Imediat după sărbători mi-a picat în mână și calendarul creștin-ortodox editat de Arhiepiscopie, varianta cărțulie, nu aia lată, de pus pe perete. Și e boală și mai grea ce mi-a fost dat să văd între coperțile sale. Boală grea și fără leac, că până și din beție te mai poți trezi, dar din trufie și prostie, niciodată. Întreg calendarul, de la cap la coadă, îi este dedicat lui Calinic, într-un cult al personalității de tip medieval. Toate lunile anului 2014 și sărbătorile creștine sunt acompaniate de poze cu arhiepiscopul, de la tinerețe pân’ la bătrânețe, eclipsând cu statura sa duhovnicească impunătoare toți sfinții, apostolii și mucenicii din calendar. Eclipsându-l chiar și pe Iisus! Credeți că glumesc? Uitați-vă și dumneavoastră ce-și închină singur Calinic, sub o poză aflată chiar la mijlocul calendarului creștin-ortodox: „Pe stăpânul și arhiereul nostru, Doamne îl păzește într-u (sic!) mulți ani, vă cântă în cor Permanența Eparhială, Adunarea Eparhială, Clerul Bisericesc și Cinul Monahal, împreună cu toți dreptmăritorii creștini! Să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin”. Ați văzut ce monstruozități poate naște această slugărnicie schizoidă? Tămâiat și adulat de mulțimea capetelor plecate ale preoților care și-au uitat menirea, ajungi să te crezi Stăpân, nu slujitor al Bisericii. Iar Domnul trebuie să te păzească și să te pomenească (!!!), nu să te primească în împărăția Sa! Acum pe bune, dacă tot vă credeți mai mare și ca Dumnezeu, de ce nu v-or pupa și-n fund, Stăpâne? Să se încoloneze frumos toată Permanența și Adunarea eparhială, clerul și cinul monahal și să vă tragă un pupat mai la sentiment chiar și decât Caliopie. Ca să intrați definitiv în posterioritate!
Mihai BĂDESCU
P.S. Aflu că sfânta liturghie arhierească de Sfântul Ion, la care a participat și ÎPS Calinic, a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi la Biserica Sf Ioan Botezătorul din Pitești, și a fost finalizată, sub binecuvântarea aceluiași arhiepiscop, de un taraf de lăutari, la Restaurantul Tic-Ton. Așadar, cel mai bine ar putea interpreta întreaga situație „corala” condusă de preacuviosul Sorinel Puștiu: cine e Stăpânul, cine e Jupânul?
0 Comentarii