# Convorbiri neconvenţionale cu medicul și scriitorul Viorel Pătrașcu

# Femeia, eterna poveste. Minunea lumii. Uşoară sau grea, ce ne-am face fără ea? Atracţie umană universală. Şi îmbrăcată, şi goală… Sub piele, scheletul. Şi restul. Moare fascinaţia în piele, domnule doctor? Iubirea? Fericirea?

– Este un capitol la care aş avea multe de spus. Nu o fac pentru că am fost întotdeauna discret în ceea ce priveşte viaţa personală. Nu-i adevărat că doar despre prima iubire ai cele mai de neuitat amintiri.
De câteva ori m-am îndrăgostit la prima vedere… În relaţiile mele, ca zodie fiind Leu, am fost pătimaş, gelos şi posesiv. Nu m-am temut de femeile inteligente. Una dintre iubitele din tinereţe avea ochii violeţi. Alta a fost pentru mine ba înger, ba demon. Iar dacă fericirea se compune din eternităţi de o clipă, am fost şi sunt încă fericit.
# Pielea. Doar un sac ce ţine oasele să nu se reverse? Sau o hartă pe care se pot citi toate bolile organelor interne? Ale ficatului, ale rinichilor, ale circulaţiei, ale glandelor? Chiar şi nebunia, domnule doctor? Trufia? Pofta puterii? A averii? Agresivitatea? Parazitismul? Intoleranţa? Renunţarea?
– Pentru ochii unui specialist avizat, cu experienţă, dar şi cu vocaţie, pielea este ca un ecran pe care se poate citi mult din ceea ce se ascunde sub ea. Asta ca patologie.
Altfel, gândindu-mă la prima întrebare, o relaţie specială între o femeie şi un bărbat nu poate fi decât atunci când între tegumentele lor este o chimie specială care îi face să se simtă atraşi unul de celălalt.
# Boli vechi, boli noi, cunoscute, neştiute, adormite, trezite, cu simptome deghizate, derutate, cum vă descurcaţi în acest labirint, ca să nu călcaţi jurământul lui Hipocrate?
– Dermatologia este adeseori privită de neavizaţi ca o Cenuşăreasă printre celelalte specialităţi medicale. Doar medicii admit că este o specialitate grea în care sute de boli sunt inestetice, dificil de diagnosticat şi nu de puţine ori incurabile. În faţa lor, specialist fiind nu te gândeşti la Jurământul lui Hipocrate, ci la cum să ieşi la liman, punând măcar un diagnostic corect.
# Laptele cucului, brânca ursului, osânza bursucului, veninul năpârcii; doftoroaie, ghicitoare, vrăjitoare, scăpău de fată mare, rădăcină de mătrăgună, zeamă de cucută; concurenţă mare pe ştiinţă…
– Nu-s un adept al tratamentelor empirice. Dar am avut ocazia într-o carieră de câteva decenii să văd rezultate miraculoase în urma unor amestecuri din plante, osânză şi alte bazaconii făcute de babe de la ţară care nu ştiu nici să se iscălească. Este însă vorba de cunoscutul efect placebo în care apa chioară poate avea eficienţa morfinei. Ce-i rămâne doctorului de făcut? Să admită că în toate ţările lumii se întâmplă precum în cea a lui Păcală şi Tândală.
# Buză de iepure, pecingine, plăgi de toate felurile, feţe buburoase, buze crăpate, deformări atroce… Ce-i rămâne doctorului de făcut? În faţa acestor imagini hâde, medicul dermatolog, mai rămâne, el, om? Sau dă el omul afară din sine, ca să rămână numai medicul, profesionistul, vindecătorul? Cu ideile sigure şi sentimentele amputate? Mai poate el să ducă o viaţă normală? Să se mai entuziasmeze, să se mai înfioreze, să mai facă dragoste cum se face? Dacă nu devine misogin sau sadic? Dacă nu ajunge un robot care face totul cum este programat? Diafană, catifelată, caldă sub palme. Înfierbântată… Scămoşată, crăpată, cojită, cârpită, zdrenţuită, crustă, purulentă, mirosuri pestilenţiale – cum puteţi, doctore, să rezistaţi?
– Rezişti pentru că încă de când ajungi student medicinist, zi de zi eşti parte din iureşul care înseamnă lupta altora, dar şi a ta cu boala şi moartea. Este ca pe front, nu faci mofturi, te descurci cu ce ai, iar dacă reuşeşti, satisfacţia este imensă.