La îndemnul Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, cunoscut pentru prețuirea pe care o poartă medicilor și personalului medical, am început realizarea unei rubrici săptămânale de dialog și reflecție împreună cu medicul neurochirurg Alexandru Goleșteanu. Într-o vreme în care medicina este redusă adesea la tehnică, statistici și eficiență, ne propunem să redescoperim și dimensiunea umană, morală și chiar spirituală a întâlnirii dintre medic și pacient. Dincolo de bisturiu, de anatomie și de știință, există întrebări despre conștiință, suferință, fragilitate, sens și limitele cunoașterii, întrebări pe care vom încerca să le explorăm împreună în aceste convorbiri.
Pr. Dr. Rafael Vintilă: Este suficient să avem ochi pentru a vedea și urechi pentru a auzi sau adevărata percepție presupune ceva mai profund decât simpla funcționare a simțurilor?
Dr. Alexandru Goleșteanu: Cu cât aflăm mai multe despre creier, cu atât realizăm că vederea, auzul și conștiința sunt mult mai complexe decât par la prima vedere. Imaginea nu se formează, de fapt, în ochi. Ochii sunt doar niște senzori care captează lumina și transmit informația mai departe. Creierul este cel care construiește efectiv imaginea, interpretând semnalele electrice primite. La fel se întâmplă și în cazul sunetului: urechea doar recepționează vibrațiile, însă experiența auditivă propriu-zisă este creată în creier. Acest lucru devine și mai fascinant atunci când observăm că anumite arii ale creierului pot fi stimulate prin alți senzori decât cei pentru care par „destinate”. În practică, s-a demonstrat că persoane nevăzătoare pot ajunge să perceapă forme sau imagini prin stimulare tactilă sau auditivă, informația fiind reinterpretată de creier. Asta arată că vederea nu aparține exclusiv ochilor, ci mai ales modului în care creierul procesează informația. De aici apare una dintre cele mai mari întrebări legate de plasticitatea cerebrală – un domeniu despre care încă știm foarte puțin. Cum reușește creierul să se reorganizeze și să atribuie sens unor informații complet diferite? Și, mai ales, cum poate construi imagini sau reprezentări pe care omul nu le-a văzut niciodată în mod direct? Creierul pare capabil să combine fragmente de informație, modele, senzații și relații abstracte într-un mod care depășește simpla experiență anterioară. Uneori poate genera forme, spații sau imagini complet noi, deși persoana nu le-a întâlnit concret în realitate. Aici apare misterul conștiinței și al imaginației: nu este doar o redare mecanică a experiențelor trăite, ci o capacitate de a crea, de a anticipa și de a reconstrui realitatea. Poate tocmai acest aspect ne arată cât de puțin înțelegem încă despre creier. Deși îl studiem intens, rămâne una dintre cele mai complexe și enigmatice structuri cunoscute. Plasticitatea lui sugerează că percepția nu este o copie fidelă a lumii exterioare, ci o interpretare construită permanent în interiorul nostru.
Pr. Dr. Rafael Vintilă: Da, citind aceste lucruri îmi vine în minte cuvântul Mântuitorului: „Ochii au și nu văd, urechi au și nu aud” (cf. Matei 13, 13-15).
Dr. Alexandru Goleșteanu: Observația este foarte interesantă, deoarece ne arată că simpla existență a ochilor sau a urechilor nu garantează și înțelegerea realității. Neuroștiința ne spune astăzi că vederea și auzul nu sunt simple procese mecanice, ci presupun interpretare, integrare și atribuire de sens. Simțurile oferă informația, însă aceasta trebuie „citită” și organizată. Într-un anumit sens, Evanghelia vorbește despre o realitate și mai profundă. Omul poate vedea cu ochii trupești și totuși să nu perceapă adevărul; poate auzi cuvintele lui Dumnezeu și totuși să nu le primească în inimă. De aceea, Sfinții Părinți vorbesc nu doar despre vederea trupească, ci și despre vederea duhovnicească, despre ochiul inimii și despre luminarea minții. Creierul este, fără îndoială, una dintre cele mai fascinante creații ale lui Dumnezeu, iar plasticitatea lui continuă să uimească știința. Totuși, pentru credința creștină, omul nu este redus la activitatea cerebrală. Între percepție și sens există conștiința, libertatea și dimensiunea spirituală a persoanei.
0 Comentarii