# Recomandări ale  dr.Viola Popescu (foto), medic primar  Boli Infecțioase și specialist în Gastroenterologie. Hepatita cu virus C este considerată în prezent o problemă importantă de sănătate publică. Ea afectează cca.12 milioane de europeni şi peste 180 de milioane de persoane din intreaga lume.       
Odată ce virusul Hipatitei C pătrunde în sângele unei persoane, el incepe să se reproducă, atacând ficatul acesteia. Hepatita C este cunoscută și ca “epidemia tăcută”, din moment ce un om poate fi infectat de HCV de mulți ani, fără să știe și chiar fără nici un simptom. Când simptomele apar, ficatul poate fi deja afectat serios. Hepatita C este cea mai frecventă cauză de transplantare a ficatului în țară.
Calea de transmitere se face deci,  prin sânge şi derivatele sale, evoluția sa fiind adesea silențioasă, iar complicațiile pot fi grave (ciroza şi cancerul hepatic). 
Acestea sunt realități care amplifică importanța acestei boli, solicitând măsuri energice de prevenție, depistare precoce şi, nu în ultimul rând, extinderea programelor de educație sanitară în direcția limitării răspândirii infecției.
Având în vedere că tratamentele antivirale disponibile în prezent nu sunt eficiente decât pentru o parte din pacienți, cele mai mari şanse în lupta cu virusul ne sunt oferite de studiile epidemiologice şi de măsurile de prevenire.
Sursa de contagiune o constituie omul bolnav, cu hepatită acută, dar şi cronică, ciroză, sau cancer hepatic primitiv. Modul de transmitere poate fi: direct (transferul de la mamă la făt,  alăptarea, relațiile sexuale, transfuziile de sânge şi derivați, igiena deficitară a ciclului menstrual) sau indirect, prin intermediul obiectelor şi instrumentelor contaminate (ace, periuța de dinți, aparat de ras cu lamă sau chiar electric, dispozitiv de epilat).    
Infecția nu are sezonalitate şi nici periodicitate, însă are predilecție pentru sexul femin şi se întâlneşte mai ales între 25 şi 65 de ani,  deşi poate afecta orice vârstă. Nu s-au gasit diferențe  semnificative între mediul urban şi cel rural sau între rase.
Simptomele hepatitei acute C nu prezintă nimic caracteristic şi, deci, nu pot fi deosebite de simptomele din hepatita acută A sau B.
Incubația  medie este de 6 – 9 săptămâni. Perioada de stare durează în general 10 – 30 de zile, dar există forme care se prelungesc până la un an.
Manifestările clinice înregistrate sunt: oboseala, sindromul dispeptic, icterul (îngălbenirea tegumentelor şi sclerelor), dureri în zona dreaptă a abdomenului, mărirea ficatului şi splinei.
În cazul hepatitei C  60-70 la sută din cazuri sunt asimptomatice. Nu există vaccin împotriva virusului hepatic C. De vreme ce acest virus hepatic este răspândit în special prin sânge, singura metodă de a preveni îmbolnăvirea este aplicarea unor măsuri riguroase de igienă personală și de sănătate, în general.
Tratamentul antiviral este singurul mijloc prin care se poate opri evoluția spre ciroza hepatică. Nu există nici un avantaj al repausului, dietei sau suplimentelor vitaminice.
Tratamentul antiviral se introduce dacă în primele 3 luni de la debutul unei hepatite acute încărcătura virală se menține crescută şi constă din Interferon alfa, singur sau asociat cu Ribavirina.

Dintre măsurile ce pot fi adoptate în vederea reducerii morbidității prin hepatita virală C, cele mai importante sunt următoarele:

1. Testarea tuturor donatorilor de sânge şi eliminarea de la donare a persoanelor pozitive. Se mai recomandă evitarea pe cât posibil a transfuziilor de sânge şi folosirea lor numai acolo unde este neapărat nevoie (de exemplu pierderi masive de sânge cu şoc hipovolemic).
2. Folosirea tratamentului injectabil exclusiv cu ace şi seringi de unică folosință.
3.  Evitarea drogurilor injectabile
4. Folosirea acelor de unică folosință sau sterile la acupunctură, perforarea tegumentelor, tatuaje, „body piercing”.
5. Testarea prezenței virusului hepatitic C la donatorii de organe şi eliminarea de la donare a celor pozitivi;
6. Sterilizarea riguroasă a instrumentarului chirurgical şi stomatologic.
7. Folosirea unor truse individuale de manichiură – pedichiură pentru bolnavii cunoscuți cu infecție cu virus hepatitic C, care să se pună la sterilizat separat de restul instrumentarului folosit.
8. Folosirea prezervativului, deşi riscul de transmitere pe cale sexuală a infecției cu VHC e mai mic față de infecția cu HIV şi față de infecția cu virusul hepatitic B.
9. Membrii aceleiași familii sau gospodării, în care există cel puțin un caz acut sau cu hepatita C cronică, trebuie de asemenea să fie educați să evite obiceiul de a folosi în comun periute de dinți, lame și aparate de ras, foarfece și alte instrumente din trusa de manichiură – pedichiură și chiar lenjeria, mai ales cea intimă.

Statisticile relevă faptul că peste 80% dintre persoanele infectate cu virus hepatic C vor dezvolta hepatita cronică. Dintre aceștia, dacă afecțiunea rămâne netratată, aproximativ o treime vor dezvolta ciroză hepatică în mai puțin de 20 de ani de la infectare, o altă treime vor progresa către ciroză în aproximativ 30 de ani de la infectarea cu virusul hepatic C, și la o ultimă treime progresia spre ciroză este atat de lentă, încât este puțin probabil să dezvolte această afecțiune în timpul vieții. Estimările arată că aproximativ un milion de români ar fi infectaţi cu virusul hepatitei C. În România, tratamentul injectabil este compensat sută la sută, iar cel oral este compensat 25% de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), restul fiind suportat de companiile farmaceutice. O parte din testele de laborator nu sunt acoperite de CNAS, sub unu la sută dintre cei infectaţi având acces la tratament în fiecare an, respectiv 4.500 de pacienţi pe an. E.M.