Cu șapte ani în urmă am internat o rudă la „Boli Infecțioase”, la așa-numitul Spital „Bălcescu” din Pitești. Era grav bolnavă, iar peste suferința ei, așa cum se întâmplă cu organismele slăbite, căpătase și o infecție ce nu se lăsa dusă.
Clădirea unde o adusesem pe acea rudă, transformată ulterior într-un Spital Covid, părea ea însăși, cel puțin la parter, un focar de infecție; era insalubră, deși ar fi trebuit să sclipească, să fie țiplă. Nu spun că personalul nu se preocupa de curățenie, nu! Femeia de serviciu freca din oră în oră cu mopul culoarele de ciment, dezinfecta sistematic faianța de pe pereți, dar oricât se străduia, nu putea schimba aspectul și mirosul unui spital preistoric, cu paturi cu rame metalice și cu „infecțioasele” bine cuibărite în zidurile clădirii.
De frica unor infecții nosocomiale, l-am întrebat pe medicul care era în acea seară de gardă dacă ruda mea e în siguranță în spitalul respectiv în caz că se internează. „De ce n-ar fi?” – a ocolit doctorul răspunsul, deși îl simțeam că șovăie. „Dar dumneavoastră v-ați interna vreo rudă la acest spital?” – am insistat eu. Iar el a spus cu glas tremurat: „Nu”. Am ales, totuși, să apelăm la acele servicii medicale și, din fericire, sănătatea persoanei internate s-a ameliorat. Personalul a fost fără reproș, dar oroarea față de acea clădire a rămas și azi.
Este și motivul pentru care privesc cu speranță orice veste care se referă la schimbarea acestei stări de fapt. Cum ar fi, de exemplu, demolarea insalubrei construcții și mutarea secției de Boli Infecțioase într-o clădire a viitorului Spital Pitești, un proiect despre care ni se spune – e-adevărat, în campanie electorală – că se va face. Nu va fi gata până în 2028, cum zic unii de dragul voturilor. N-are cum, nici n-a început încă. Dar se va face, zic și eu, cu gândul că vom scăpa de acest așa-zis Spital „Bălcescu”.
Citește și O inimă mare la Reanimare
Citește și Comedie ieftină la Mioveni. Cine-i victimă şi cine hoţ?
0 Comentarii