Constantin Stroe, preşedinte ACAROM: „Nu mi-am dorit niciodată să fac politică, în vreo formaţiune-grupare care nu asigură minim 51% membri marcanţi de bună calitate” (I)

de | 16.11.2016 10:59 | Cultură

# Convorbiri neconvenţionale.

# Încotro România? Iată întrebarea pe care şi-o pun milioane de români! Ce credeţi, bâjbâim în ceaţă? S-a stins luminiţa de la capătul tunelului? Ne aflăm pe un drum înfundat? Putem să ne desprindem de pe bancurile de nisip pe care am eşuat şi să navigăm în larg, cu vânt bun în vele?
– Direcţia României este una dependentă de apartenenţa la Uniunea Europeană. Nu, nu bâjbâim în ceaţă, nu s-a stins nici o lumină, nu ne aflăm pe un drum înfundat, deşi avem o infrastructură de transport necorespunzătoare necesităţilor.
# Vă întreb pentru că ne aflăm la un moment când se pune la cale un nou proiect de ţară. Aveţi propuneri?
– Da, am avut propuneri la proiectul de ţară. Nu le pot detalia aici.
# V-a cerut cineva părerea? V-a chemat să vă consulte?
– Da, mi s-a cerut părerea. Mai mult, am fost implicat într-o echipă care a elaborat – Viziunea România 2030, document de bază al noului proiect de ţară.
# Faceţi parte din echipă? Aţi făcut vreodată parte din guvern? Ce minister aţi condus? Poate senator? Deputat? Consilier la preşedinţie?
– Nu am făcut parte din niciun guvern, nu am condus deci, niciun minister, nu am fost nici senator, nici deputat şi nici nu mi-am dorit aceste demnităţi.
# Aţi refuzat? Nu v-au apelat? Nu vreţi să faceţi politică? Priviţi pasiv cum se duce ţara de râpă? Cu ea şi industria de automobile pe care aţi pus-o pe harta lumii?
– Da, deşi am fost de multe ori solicitat. Am refuzat. Nu mi-am dorit niciodată să fac politică, în vreo formaţiune-grupare care (timpul a demonstrat) nu asigură minim 51% membri marcanţi de bună calitate.
Nu am privit indiferent la multele distrugeri economice, din contră, consider că mi-am adus o contribuţie decisivă în renaşterea industriei de automobile, a mărcii DACIA, în ţara noastră, aşa cum rezultă chiar şi din întrebarea dumneavoastră.
# Nu e frumos să lauzi pe cineva în faţă. Dar de data aceasta nu mă interesează estetica dialogului. Exportul românesc, bugetul naţional se întemeiază în primul rând pe contribuţia industriei construcţiilor de maşini. Sunteţi cel care nu a lăsat-o să moară! Cum a fost în momentul de criză? Cu ce forţe aţi avut de luptat? Cum aţi reuşit să le-nvingeţi?
– Un răspuns cuprinzător la această întrebare ar face realmente obiectul unei cărţi. Totuşi, în sinteză, pot afirma următoarele:
Nu a fost numai un moment de criză, pentru că doar în perioada 1990-2000 au fost peste 10 (zece) situaţii critice în care DACIA se putea prăbuşi iremediabil. Colegii francezi de la Renault, care s-au instalat la DACIA la sfârşitul anului 1999, au calificat drept un miracol salvarea Daciei de la prăbuşire totală.
Cu ce forţe am avut de luptat? Multe: Cu o decapitalizare catastrofală din punct de vedere economic; cu numeroase încercări de «căpuşare» a firmei DACIA, cu o inflaţie galopantă, până  la 350% pe perioade lungi de timp; cu un efectiv salarial mult supradimensionat, care nu avea nicio şansă economic vorbind să devină profitabil; cu multe încercări politice şi bariere de a bloca acţiunile echipei mele din DACIA de a salva uzina şi marca; cu decidenţi politici şi guvernamentali foarte reţinuţi, prudenţi în a ne aproba unele proiecte, unii din aceştia chiar mi-au condiţionat promovarea unor acţiuni menite să salveze DACIA; şi multe altele.
Prof. Marin Ioniţă                                                                                        

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii