Dedicată împlinirii a 144 de ani de la nașterea marelui sculptor român, expoziția „Brâncuși- sculptorul sufletului românesc“, organizată de Compartimentul Sala de Lectură al Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu“ Argeș, este un omagiu adus unui artist unic, genial, care, potrivit criticului de artă Doina Lemny, „s-a detaşat de orice influenţă și a ajuns să extragă esenţa, printr-o îndelungă căutare de sublimare a formei“.
Părintele sculpturii moderne, așa cum a fost numit de criticii de artă, Constantin Brâncuși a revoluționat tot ce s-a realizat până la el, înnoind modalitatea de transmitere a ideii artistice și transformând cu totul viziunea plastică în sculptură. „Arta nu este o întâmplare, arta nu este o minciună, arta este adevărul absolut!“, le spunea marele sculptor român ucenicilor săi, în atelierul său de la Paris, unde reconstituise atmosfera de acasă- un interior inspirat de motivele artei populare românești.
Marele artist, prieten cu Cocteau și Modigliani
În atelierul său din Impasse Ronsin din Paris, sculptorul român a creat în marmură, piatră, bronz și lemn opere de mare expresivitate („Sărutul“, „Domnișoara Pogany“, „Muză adormită“, „Măiastra“, „Golden Bird“, „Prințesa X“, „Pasărea în spațiu“, „Cumințenia pământului“), pe care în procesul complex și îndelungat de creație le-a simplificat în mod voit, eliminând detaliile nesemnificative, dându-le forme aproape geometrice, totul pentru a ajunge la forma esențială, fundamentală, capabilă să exprime cel mai bine ideea artistică.
Astfel, în lucrarea „Nou-născut“, Brâncuși ajunge să redea miracolul vieții, reducând și simplificând ovalul capului culcat până la obținerea formei ideale, asemănătoare unui ou, expresia perfectă a „începutului vieții și a originii acesteia“ (Doina Lemny, critic de artă, în articolul „Brâncuși – sublimarea formei“). Forma care rezultă din condensare, din reducerea ei la esență este mult mai expresivă și mai plină de sens.
De altfel artistul și-a exprimat deschis crezul artistic și prietenilor săi celebri, români sau francezi (Dimitrie Gusti, Maria Tănase, Modigliani, Fernand Léger, Francis Picabia, Eric Satie, Man Ray, Jean Cocteau, Ezra Pound sau Marcel Duchamp) care îi călcau, adesea, pragul atelierului: „Ajungând la simplitate, te apropii din ce în ce mai mult de sensul real al lucrurilor“.
Reîntors în țară în 1937, la invitația Aritinei Tătărescu, președinta Ligii Femeilor Gorjene, Brâncuși va realiza Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, ce va reuni trei opere, devenite celebre în toată lumea: „Masa Tăcerii“, „Poarta Sărutului“ şi „Coloana fără sfârşit“.
Îmbogățite cu simboluri și cu motive populare, operele ce alcătuiesc ansamblul de la Târgu Jiu au şi o dimensiune spirituală, ele exprimând energia cosmică, manifestată prin reunirea celor patru elemente fundamentale – apă (râul Jiu), pământ („Masa tăcerii“ care încorporează și pământul), focul (flacăra care asigură triumful asupra morţii, în „Poarta Sărutului“) şi aer (supla „Coloana fără sfârşit“ sau „Coloana Infinitului“, ce escaladează văzduhul în drumul ei spre eternitate).
Denumită inițial de Brâncuși „Coloana Recunoștinței fără sfârșit“, ea a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în luptele de pe malul Jiului.
Gabriela Tomescu
0 Comentarii