Comemorare nostalgică a doctorului Petre Ionescu

de | 31.10.2019 13:22 | Actualitate

Pe 25 octombrie a avut loc a treia și ultima comemorare a doctorului Petre D. Ionescu. Fiul medicului, Andreas Peter Ionescu, a chemat în propria casă de la Pitești câteva persoane care l-au cunoscut pe tatăl său în diferite împrejurări ale vieții. Au fost prezentate date biografice, urmate de o serie de întâmplări povestite de invitați. „Tata a fost luteran, mama catolică. Rostul adunării noastre de astăzi este să le fac o ultimă comemorare, pentru că nu se face ca la ortodocși la ani și ani”. Mama lui Andreas Ionescu a murit la 90 de ani, în 2014, iar tatăl a murit în 2015, la venerabila vârstă de 94 de ani.
Povestea doctorului Petre Ionescu începe în 1921. Acesta s-a născut în satul Lisa de la poalele munților Făgăraș. Mai avea un frate, pe care Andreas Ionescu spune că nu l-a cunoscut niciodată. Părinții doctorului Ionescu au fost sași. Pentru a intra la Școala de Învățamânt de la Câmpulung, au fost nevoiți să își schimbe numele din Binder în Ionescu. Și acum, fiul doctorului, Andreas, păstrează portretele bunicilor în apartamentul din Pitești. Bunicul său a fost director și învățător gradul II la Școala de la Vrănești și Radu Negru.

A fost coleg la „Brătianu” cu Bălăceanu Stolnici

Medicul Petre Ionescu a fost admis la Colegiul „Brătianu”, unde a avut o serie de colegi cunoscuți, precum Constantin Bălăceanu Stolnici. În 1941 s-a înscris la Institutul Medico-Militar. „Fiind înscris acolo, el trebuia să presteze muncă în vacanțe pe front. A avut posibilitatea, fiind german, să opteze între armata română şi germană. A fost considerat etnic german și a făcut parte din Wehrmacht, nu Waffen-SS. Dovada simplă este legitimația lui de la facultate. Este clar că a fost de partea germană. Acest semn îl purtau doar germanii din România”, a spus fiul.
Medicul Ionescu, din dermatolog-venerolog, s-a făcut radiolog. Mai târziu, Petre Ionescu s-a specializat la Cluj în neurologie și psihiatrie. După ce a dat concurs pe țară la aceste două ultime specializări, doctorul a fost repartizat la Spitalul Militar Pitești, ulterior la Spitalul Județean Argeș. Dr. Petre D. Ionescu a fost creatorul asistenței medicale neuro-psihiatrice din fosta Regiune Argeș și primul doctor în științe medicale de aici. De asemenea, a fost primul membru al unei Academii Medicale Occidentale, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, singurul medic primar în două specialități, fost medic militar și veteran de război. A fost și profesor de Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie și Psihologie Medicală la Școala Tehnică Sanitară Postliceală și Liceul Sanitar Pitești.

Scos la pensie forțat, de comuniști

În 1983, doctorul a fost scos la pensie. „Înainte cu 3 ani de împlinirea vârstei de pensionare, tatăl meu a fost dat afară, așa cum, peste ani, și fiul său a fost dat afară de la Universitatea București, după ce a muncit atâta, pe motiv că nu vede bine. La tata nu știu ce motiv au găsit. Doi ani mai târziu, tatăl meu s-a adresat profesorului Gayral de la Toulouse și acesta i-a transmis o invitație oficială. În momentul în care tatăl meu a cerut să plece la clinica de la Toulouse, s-a înscenat un proces penal, tot cu compromitere, pentru furt din avutul obștesc. Adică se furaseră pături, paturi, dar erau numai el și directorul economic vizați, alții nu. La precedenta comemorare l-am invitat pe domnul Protopopescu, care era șeful consilierilor juridici de la Consiliul Județean. Domnul Protopopescu și decedatul vicepreședinte Nicolae au fost cei care au pus în mișcare acest proces. Toate actele juridice care au ajuns la judecătorie, tribunal erau semnate de ei. A ținut procesul până în 1991 sau 1992. Tata a câștigat la toate instanțele. Avea loc câte o înfățișare la câteva luni. Când s-a terminat procesul, era deja prea târziu, trecuseră 10 ani, tata îmbătrânise, nu mai aveau pentru ce să îl cheme”.

„Tatăl meu s-a chinuit cu vederea până când a murit”

„Tata, tot în ianuarie 1990, s-a înscris în PNȚCD, era unul dintre singurii care făcuseră parte din vechiul PNȚ. Cu numire de la București, tata a fost candidat de senator la alegerile din 1990. A plecat în campanie cu dl. Iuliu Nicolescu, care pe vremea aia era tânăr, mai tânăr decât sunt eu, și avea centură neagra 3 DAN la arte marțiale, era profesor de sport, și cu unul Vișan, care nu era așa bătrân ca tata. Tata avea peste 70 de ani atunci. Nu știu prin ce sat s-au dus, dar cineva a vândut pontul. Au venit cu bâtele să lovească mașina, care era a tatălui meu, nu a partidului. Tata a ieșit din mașină și a fost bătut încât a trebuit să se interneze în spital. Ceilalți doi au stat în mașină, nu s-au băgat. Se scria în ziarul «Dreptatea» că au mai fost atacați, dar despre tata nu a scris nimeni nimic. De ce? Tatăl meu a trebuit să se opereze la ochi, ficat ș.a.m.d. Costurile le-au suportat el, nevastă-sa și fiul, partidul absolut nimic. Tatăl meu s-a chinuit cu vederea până când a murit. De ce? ”, a rememorat fiul doctorului.

„Noi am fost jigniți și înainte, și după 89, în toate felurile”

Problema pensiei a fost un alt subiect dezbătut la comemorare. „Tatăl meu a fost medic de oraș la câțiva ani de când a terminat stagiatura. Toată lumea știe că un medic de oraș este mult mai bine plătit decât un medic de țară. Comparativ cu un alt coleg al lui, care a intrat în medicină în aceeași zi cu tata, dar a ieșit mai târziu la pensie, pentru ca a fost ținut până la împlinirea vârstei de pensionare. Tata a avut spor de periclitate. Celălat era generalist și nu avea. Tata avea și spor de noapte, indemnizație de șef de secție, de conducere. Celălalt nu. Și când au ieșit la pensie, celălalt avea pensia de 4 ori mai mare decât tata. Noi am fost jigniți și umiliți și înainte, și după 89, în toate felurile”.
Fiul doctorului încheie cu durere și despre ultima amintire, momentul în care tatăl s-a îmbolnăvit și a fost internat la Spitalul Județean Argeș.
„Trei zile a stat la spital, internat la ATI. Ulterior, dr. Păun mi-a spus că tata voia să plece acasă și spunea că se simte bine cu un sfert de oră înainte de a muri. Un lucru e cert. Am cerut Spitalului Județean să îmi transmită cauza morții. Ei mi-au prezentat certificatul de deces în care sunt nu știu câte boli. Mi s-a spus că tata trebuia să îmi dea în scris din timpul vieții că e de acord să i se transmită cauza morții fiului. Mi-au spus că, dacă mai intervin cu asemenea cereri, vor fi clasate. Dacă ele vor fi supărătoare prin numărul lor, ei vor anunța organele competente. Asta a fost ca un fel de amenințare”.

Cum l-au cunoscut invitaţii pe medicul Ionescu

La comemorare au participat Iuliu Ciornea, Alexandru Gherman, Ștefan Popescu, profesorul Gheorghe Oprescu și inginerul Ioan Gheorghe.
Ștefan Popescu, fost director la Direcția Agricolă Argeș, l-a cunoscut pe medicul Ionescu atunci când acesta i-a adresat o rugăminte: „Vine dl. Petre Ionescu la mine, la Direcția Agricolă: «Am o grădină cu pomi la Vrănești. Am auzit că dumneavoastră vă pricepeți la pomicultură. E nu mă descurc deloc cu ea». I-am văzut pomii și i-am făcut tăieri demonstrative la 3 pomi”, își amintește Ștefan Popescu, acum pensionar.
Titi Georgescu, unul dintre invitați, a avut ocazia să îl cunoască pe renumitul doctor comemorat. „Sunt dintre cei care au avut mai puțin legătură cu domnul doctor, dar care mi-a slujit foarte mult în tratarea și vindecarea soacrei mele, care a murit la 90 de ani, și cu acest prilej am dat mâna și am schimbat câteva vorbe. Alte împrejurări nu am avut și îmi pare rău.”
Inginerul Ioan Gheorghe, pensionar drumar și membru fondator al Asociației Profesionale de Drumuri și Poduri din România: „În perioada în care eu am fost promovat într-o mică funcție de conducere la nivelul județului, am avut ocazia să aflu personalitățile de pe meleagurile orașului. Primul a fost doctorul Mărtoiu. I-am pietruit drumul la vila lui. Nu i-a cinstit pe muncitorii mei. Un alt medic, dar dificil, era Petre Ionescu, care era foarte frumos. Am asfaltat curtea spitalului… Când au asfaltat la spital, muncitorii au spus că doctorul Ionescu le-a dat să mănânce și să bea. Vreau să scot în evidență diferența dintre cei doi”.
De asemenea, profesorul Gheorghe Oprescu a povestit cum l-a întâlnit pe doctor și cum s-au împrietenit, dar și despre vizitele pe care le-a făcut la casa medicului din Vrănești. Conform spuselor profesorului, medicul avea la sat o casă extraordinar de curată, la intrarea căreia musafirii se descălțau și primeau halat. Doctorul avea o bibliotecă impresionantă. „Avea o grădină cu pomi ionatani, o frumusețe; am mers pe valea râului Argeș, unde avea un teren, și mi-a adus de acolo ardei gras, gogoșari”. După ani și ani, casa doctorului a fost răscolită de hoți, care au făcut o gaură în perete și au aruncat cărțile pe care odinioară doctorul le citea.
„Erau nemaipomenit de respectați Petre Ionescu și tatăl său (învățător, n.red.). Cum au putut să facă așa ceva? Să iei cărți de valoare și să le arunci. Sobele de teracotă au fost luate cu ranga. Acum au spart și au luat tot. Nu mai e nimic, sunt pereții goi”, a continuat profesorul Oprescu, acum pensionar.

Articol scris de Mari Tudor

Distribuie!

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii