Manifestările din cadrul complexului ceremonial al sărbătorilor de sfârşit şi început de an cuprind funcţii, simboluri şi valori tradiţionale româneşti. Aceste obiceiuri stau sub specia colindatului ca practică rituală comunitară şi a colindului sau colindei ca text în sens larg. Perioada de pregătire în vederea sărbătorilor de iarnă începe odată cu Postul Crăciunului, constituind şi perioada destinată învăţării şi repetării colindelor. Pentru aria etnografică Muscel-Argeş, cadrul unor astfel de pregătiri ca şi al rezidenţei colindătorilor în intervalul practicării obiceiului nu au avut un caracter iniţiatic, restrictiv, el fiind reprezentat de şezătorile satului, la care luau parte fetele şi flăcăii aşa cum se întâmpla în comunele Brăduleţ sau Hârtieşti.

Pluguşorul

După colindele dedicate Crăciunului, şi amintim aici Colindeţele şi Brezaia, Pluguşorul ocupă un loc important în tradiţia populară din Argeş. Alte colinde au o destinaţie marcată social şi profesional aşa cum ar fi cazul colindului preotului şi al lui Dumnezeu, colindul omului bogat şi milostiv, colindul pentru ciobani, colindul de vânător sau colindul „Vameşii”. Pluguşorul este însă un foarte cunoscut obicei pentru satele din partea de nord a Muscelului şi Argeşului, fiind considerat a fi fost împrumutat în ultimul veac, pe cale cărturărească şi introdus şi practicat de elevi. Aceştia au fost influenţaţi de prestigiul textului intrat în circulaţie culturală prin colecţia Vasile Alecsandri. Urarea cu Pluguşorul este atestată, tradiţional, în satele argeşene din zona de câmpie, bazate în primul rând pe economia agrară, implicit cultura cerealelor, unde răspunde unor necesităţi rituale mai pronunţate de eficienţă magică. De remarcat că în aria de circulaţie a Pluguşorului ca discurs dramatizat pluguşorul ca obiect este asociat aproape întotdeauna cu un brad împodobit cu flori şi panglici de hârtie colorată, acest brad fiind perceput astăzi doar ca ornament.

Colindul cu Bradul

Colindul cu „Bradul” sau „Brăduleţul” este un tip special de colind de Anul Nou atestat pe o arie circulară restrânsă la satele din preajma oraşului Piteşti, situat la limita dintre deal şi câmpie. Caracteristic acestui obicei este asocierea colindului cu un brad împodobit asemenea unui brad de nuntă purtat de grupul de colindători. În trecut el era practicat numai de fete în sate cum ar fi Zărneşti, Valea Mărului sau Bascov şi de băieţi în altele cum ar fi Ciumeşti sau Costeşti.

Capra

Un joc dramatic cu mască animalieră şi măşti umane este jocul Caprei. Acesta este purtat de tineri, îndeosebi de băieţi de vârstă şcolară în intervalul sărbătoresc dintre Crăciun şi Anul Nou sau, mai frecvent numai în ziua de Anul Nou. Capra prezintă de exemplu vestimentaţie şi ornamentică de Brezaie, mult mai simplificată însă, iar în personajele ce o conturează se află uneori şi Mutul sau Moşul. Obiceiul se întâlneşte în partea de deal şi câmpie acolo unde nu mai este atestat Colindul cu Brezaie, iar jocul prezintă în afara funcţiei de urare, aici redusă la formă finală, o orientare evidentă spre funcţia ludică şi chiar satirică. Obiceiul cunoaşte variante de la simplul joc al Caprei însoţit de textul cântat, până la forme propriu-zis dramatizate. O variantă de structură completă poate fi considerată Capra din Vlădeşti, la care, după formulele introductive de acceptare, jocul se desfăşoară în trei secvenţe. Prima constă într-un cântec cu text versificat şi particularizat, în funcţie de gazdă şi jocul imitativ al măştii, a doua secvenţă, cea centrală este o scenetă pe tema vânzării şi cumpărării Caprei şi în final de o nouă secvenţă de joc al măştii şi de cântec având un conţinut comic şi chiar satiric inspirat din viaţa satului.

Jocul Urşilor

Jocul Urșilor are o vechime apreciabilă în zona Argeş – Muscel, fiind practicat în trecut de ţiganii ursari care colindau satele, în sărbători, jucându-şi ursul dresat la casele gospodarilor care îi primeau. În ultimii 50-60 de ani obiceiul nu a mai înregistrat o frecvenţă mare, dată fiind dispariţia acestei ocupaţii în cătunele meşteşugarilor rudari. S-a menţinut însă un timp ca un joc cu măşti, având o arie de răspândire în unele sate din nordul Muscelului şi mai exact în Măţău-Mioarele, Dragoslavele, Bughea de Sus sau Cetăţeni, Căpăţâneni-Arefu, Corbeni sau Cicăneşti, la câmpie în Şerbăneşti, Gliganu, Mozăceni, sau Lunca Corbului.

Superstiții la pragul dintre ani

Să porţi ceva roşu şi ceva nou în noaptea de Revelion sunt doar două dintre superstiţiile din noaptea de Anul Nou. Unele superstiţii au legătură cu activităţile zilnice de pe parcursul anului următor, altele, cu alungarea aşa-ziselor spirite malefice sau cu atragerea norocului. Se spune că nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coasă, să se spele rufele și că acel obiect pe care îl ai în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după ora 12 va fi cel mai important plan al vieţii tale în anul care vine. Dacă ai bani în mână, vei merge bine cu banii tot anul, dacă îţi ţii iubita de mână, îţi va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ţii paharul în mână, va fi un an vesel. De asemenea, se mai spune că dorinţa pusă la miezul nopţii de Revelion are toate şansele să se împlinească, că e bine să ai pe masa de Crăciun şi de Anul Nou crenguţe de vâsc care aduc noroc, că aduce ghinion dacă agăţi calendarul înainte ca noul an să înceapă, că aduce ghinion să întorci fila de calendar înainte ca ziua sau luna să se încheie sau că aduce ghinion să intri în noul an fără niciun ban în buzunar.
Marius Ionel