Web Analytics
scris miercuri, 22.03.2017

Cezar Paul Bădescu – între Luminiţa şi Ana, mon amour

9 cezar paul badescu01Născut, crescut, școlit la Pitești, scriitorul Cezar Paul-Bădescu a trăit, de curând, unul dintre momentele de fericire categorică, rarisimă, când simți că ai atins cerul cu degetul mic. A participat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, acolo unde „Ana, mon amour”, ecranizarea romanului său, „Luminița, mon amour”, a câștigat Ursul de Argint.

Cezar Paul Bădescu – între Luminiţa şi Ana, mon amour

Săptămâna trecută, la Biblioteca Județeană Argeș, Cezar Paul-Bădescu a vorbit despre cartea publicată, de Polirom, în 2006 și reeditată anul acesta și despre cât de mult l-a impresionat ea pe regizorul Călin Nezer, care s-a regăsit, bucățică ruptă, în Luminița lui Cezar. N-a mai stat pe gânduri și i-a propus să colaboreze la scenariu. Povestea de pe ecran se născuse deja în eter. Filmul, pentru al cărui montaj Dana Bunescu a obținut distincția de podium, rulează în cinematografe, din 3 martie.
9 cezar paul badescuDeși, din considerente de pronunție, Luminița a devenit Ana, structura supraetajată a trecut din carte în film. Parterul este ocupat de povestea de dragoste, pasională, răvășitoare, alunecând din trup în minte și clătinându-se cu mintea înapoi în trup. La primul etaj, locuiesc vulnerabilitățile, dependențele, viciile subtile de personalitate, cu chip de nevroză, abordate, în film, potrivit voinței regizorului, exclusiv în cheie psihanalitică.
Cel de-al doilea cat deschide perspectiva asupra poziției cuplului în lumea de astăzi – Călin Nezer este și regizorul filmului „Poziția copilului” – asupra capacității lui de a face față provocărilor și asupra capacității lumii, societății de a întinde mâna, ca să ridice, să ofere soluții de vindecare a relației. Căutarea sensului vieții se suprapune peste zbuciumul cotidian, peste mintea răsturnată, toate acestea explodând în scene crude, corozive.
„Ana, mon amour” nu este un film romantic, așa cum s-a descoperit Cezar Paul-Bădescu în fața publicului de la Bibliotecă. Pentru că a plecat din Pitești, în urmă cu 20 de ani, și pentru că se întoarce rar aici, să revadă orașul cu ochii trecutului a fost un test de romantism. Pe care îmi place să cred că l-a trecut cu brio, deși asta numai sufletul lui o știe.

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită

Transfer de la Mioarele la Câmpulung

Pe lângă multiple abandonuri, în administrația locală din Câmpulung se mai fac și ceva angajări, dar și transferuri. Nu ies acestea întotdeauna,...