#   „N-au ajuns la noi, dar asta nu înseamnă că nu pot veni”, declară Gheorghe Marin, deputat de Muscel

Ipoteza adăpostirii în municipiul muscelean a circa 800 de imigranţi din Orient – Siria şi Afganistan – încă bântuie Câmpulungul ca un coşmar incert, conturul sigur fiind creionat doar de faptul că o comisie ministerială a discutat cu autorităţile locale despre acest lucru în urmă cu mai mult de un an. Şi deputatul Gheorghe Marin este preocupat de această problemă.
„Am fost săptămâna trecută la Ministerul Administraţiei şi Internelor împreună cu primarul Liviu Ţâroiu pentru a solicita, din nou, preluarea de către administraţia locală a fostului Centru de Pregătire a Jandarmilor, în ideea relocării în acel spaţiu a Poliţiei. Pentru a clarifica şi chestiunea asta cu imigranţii, am cerut clarificări, fiind îndrumat la departamentul care se ocupă de o asemenea problemă. O să încerc să ajung acolo în această săptămână, să întreb exact despre ce este vorba”, ne-a declarat singurul parlamentar de Muscel.
După cum susţine Gheorghe Marin, de la Minister i s-a spus, totuşi, că existenţa unui adăpost pentru imigranţi presupune amenajarea unei locaţii îngrădite, un spaţiu închis din care cei cazaţi nu pot ieşi. „Într-un asemenea loc, oamenii sunt ţinuţi sub supraveghere pe timpul cât au loc trierea, preluarea cererilor de azil şi alte proceduri specifice. În niciun caz nu ar fi vorba de interacţiune cu localnicii”, susţine deputatul Marin. Cât despre înţelegerea continentală de împărţire a imigranţilor, Gheorghe Marin ne-a declarat că s-a ajuns la un impas, din cauza proporţiei crizei, astfel că redistribuirea a fost, deocamdată, amânată.
„Deocamdată în România nu au venit imigranţi în măsura în care alte state s-au confruntat cu procesul migraţiei, dar asta nu înseamnă că nu pot ajunge şi la noi. Presiunea este pe Ungaria, ca ţară de tranzit către Germania. Au ajuns acolo prin Serbia, fiind mai uşor de trecut pe acolo decât prin ţara noastră”, declară parlamentarul de Muscel.
În legătură cu acest subiect am contactat, fără succes, Jandarmeria Piteşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, astfel că, deocamdată, singurele informaţii oficiale sunt cele oferite săptămâna trecută de reprezentanţi ai Inspectoratului General pentru Imigrări şi Agenţiei ONU pentru Refugiaţi.

Câmpulungenii, între acceptare şi refuz

Câmpulungenii au alte probleme decât cea care ar putea fi reprezentată de găzduirea a sute de imigranţi, dar nu evită să-şi dea cu părerea. „Nu-mi dau seama ce ar însemna un asemenea lucru. La noi au mai fost libienii, pe timpul comunismului, şi numai aiureli făceau”, povesteşte un câmpulungean. Iar un altul e categoric: „Ar fi bine să se facă ceva pentru oraş, nu pentru alţii. De ce să avem noi grijă de alţii?!”. Pe de altă parte, unii spun că, dincolo de aspectul bănuit negativ, situaţia ar trebui să fie acceptată. „Suntem în Uniunea Europeană şi trebuie să ne conformăm cerinţelor”, este o părere oarecum de om împăcat cu ideea că aderarea la un grup presupune nu numai avantaje, ci şi dezavantaje. Sau: „Nu e bine să facă adăpost pentru imigranţi la noi, dar ce să facă şi oamenii ăia, dacă au fugit de la ei de acasă?”.

Centrele pentru imigranţi sunt deschise

În acest an, în România au ajuns peste 800 de imigranţi, majoritatea cerând azil politic în ţara noastră. La sosirea în ţară, acestora li se asigură asistenţă şi cazare. Cei care depun cerere de azil pot intra în comunitatea locală după un an de şedere în adăpost, fiindu-le permis accesul la piaţa muncii. Copiii pot beneficia de accesul la învăţământ. Contrar celor declarate de deputatul Marin, în baza informaţiilor primite de la Ministerul de Interne, toate adăposturile de imigranţi din România funcţionează în regim deschis. Astfel, cei care depun cerere de azil pot părăsi centrul în care sunt cazaţi, dar cu respectarea unor reguli. Mai mult, ei pot cere şi părăsirea localităţii de azil, iar cei care dispun de mijloace de întreţinere îşi pot stabili reşedinţa în mod liber.
Cătălin Ion Butoiu