Foto reprezentativă: „Muntele Sinai” (1570-1572) în viziunea lui El Greco (1541-1614)
(Imperiul Roman subjugă Împărăţia Cerurilor – Episodul 3, partea a II-a)
B.3. Hillel, unealta lui Irod
Unii eseişti contemporani manifestă rezerve faţă de declarata sfinţenie a lui Hillel, există câţiva care au interpretat rolul lui Hillel în mod diferit (şi chiar opus) faţă de apologeţi (1), făcând demonstraţii logice şi aducând argumente veridice.
În cele ce urmează, vor fi expuse două obiecţii inedite la imaginea atribuită tradiţional lui Hillel, care nu au mai fost formulate înainte.
Note
„At the Time of Jesus, This is What Actually Happened în Israel: The Truth about Hillel and his Times”/Manfred Davidmann
B.3.I) Nu a păzit Legea
Yitzhak Buxbaum insistă: „Hilel, un om al păcii, era gata să traiască cu Irod (a cărui tiranie o ura cu siguranţă), dar la distanţă de un braţ”. (1)
Citește și:
- Slujbă de Florii în costume populare la Dâmbovicioara
- Lecţia de istorie. Sfânta Teodora de la Sihla
- Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor, izvor de gânduri înalte
- Expoziția ”Tradiții de Paște în Arta Naivă Românească” la Muzeul Județean Argeș
Totuşi, Irod era regele iudeilor şi era regele lui Hillel, indiferent de ceea ce ar fi fost dispus Hillel să facă, la distanţă de un braţ sau strâns lipit.
Iar Hillel, fără dubiu, cunoştea Tora, la fel cu întregul popor care îl numea pe Irod „sclavul idumean”, pentru că unul dintre părinţii lui Irod era idumean (un popor străin care se convertise la iudaism, dar nu era evreu):
„15. Atunci să-ţi pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi”. (Deuteronomul:17)
Toţi iudeii ştiau că, după Lege, Irod nu putea să le fie rege, fiindu-le interzis de Dumnezeu să-l pună rege.
Dacă Hillel „era gata să traiască cu Irod” ca rege, atunci Hillel era gata să nesocotească Porunca dumnezeiască.
Ceea ce, în calitate de „om al păcii”, a şi făcut.
Vitraliu reprezentindu-l pe Hillel
______________________________________________________________________________________________
Istoria şi împrejurările sugerează că nu Hillel şi „fraţii” săi l-au pus pe Irod rege, cum ordona Porunca dumnezeiască din Deuteronomul, ci foarte probabil că invers, Irod îl va fi pus Nasi pe Hillel, tot aşa cum Irod alegea şi îl schimba pe Marele Preot.
Desigur, oricine realizează că Yitzhak Buxbaum scrie o apologie şi că, de fapt, Irod fusese pus rege de împăratul roman Cesar Augustus, deci Hillel nu avea de ales şi faptul că a convieţuit paşnic cu Irod cel Mare nu-i poate fi reproşat pe de-a-ntregul, dacă a vrut să rămână în viaţă, (deşi s-ar fi putut lipsi de funcţia de Nasi).
Dar ceea ce îi poate fi reproşat pe deplin lui Hillel este că nu s-a sfiit să-şi extindă „pacifismul” contrar Poruncii dumnezeieşti, sub ipocrita aparenţă de om prea sfânt ca să se implice în vreun conflict, ceea ce, evident, construieşte o alternativă greu de rezolvat sub ameninţarea morţii.
Aceasta este încă o referinţă la Hillel, în „Predica de pe munte” – „Cine va strica una din poruncile acestea, cât de mică, şi astfel îi va învăţa pe oameni…” – căci „pacifismul” pe relaţia cu Irod strică Porunca simplă „Legea Mea să o păziţi; […]” din Leviticul, Capitolul 19:19.
Hillel nu a păzit Legea lui Dumnezeu.
El a asistat pasiv, „la distanţă de un braţ”, la încălcarea Legii şi nu ca un iudeu oarecare, ci în calitate de şef suprem al autorităţii religioase.
Un veac mai târziu, pasivitatea de acest fel va fi socotită o crimă care se cere pedepsită (2), dar niciodată nu i-a fost reproşată lui Hillel de autoritatea religioasă.
Hillel a fost fariseu, adică făcea parte din acea sectă despre care se spune că respectă Legea cu stricteţe; tolerând, „paşnic”, încălcarea legii, Hillel a încălcat Porunca „Legea Mea să o păziţi”, dar nu şi-a respectat nici apartenenţa la fariseism.
Deşi de sorginte fariseică, liberalismul în interpretarea Legii promovat de Beith Hillel (Şcoala lui Hillel), cutezând, chiar, suspendarea unor Porunci dumnezeieşti are importanţă istorică şi religioasă, nu doar în distorsiunea pe care o introduce în iudaism, ci şi ca sursă a unei atitudini cu ecou în Epistolele fostului fariseu care a devenit Apostolul Pavel.
„2. […] că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronomul:15) Anul Shmitei, ca si Rosh Hashana (Anul Nou evreiesc) si Yom Kippur (Ziua Ispăşirii) sint anuntate cu sunetul şofarului (instrument tradiţional făcut din cornul unui berbec).
______________________________________________________________________________________________
Note
(1) „The Life and Teachings of Hillel”/pag. 61/Yitzhak Buxbaum/First Roman & Littlefield edition 2004
(2) Sanhedrin 27b/19-20:
„Şi se vor călca unul pe altul” (Levitic 26:37). Acest verset este interpretat omiletic în sensul că poporul evreu se va călca unul pe altul din cauza nelegiuirii celuilalt, adică este pedepsit unul pentru păcatele celuilalt, ceea ce stabileşte că toţi evreii sunt consideraţi garanţi, adică responsabili unul pentru celălalt.
Ghemara răspunde: Acolo, în versetul din Levitic, se face referire la un caz în care alţii au avut capacitatea de a protesta împotriva păcatului, dar nu au protestat. În consecinţă, ei sunt pedepsiţi pentru că nu au protestat […]”
B.3.II) A agresat Legea
În ebraică, cuvântul „Sanhedrin” se traduce drept „consiliu” (adunare a cărturarilor evrei şi fariseilor, cu rol de judecătorie şi interpretare religioasă).
În greceşte, la „consiliu” se spune „bouleos”.
Toţi cei care s-au ocupat de Prosbul, menţionează posibila etimologie grecească a acestui acronim, presupunând că prescurtează două cuvinte: „înainte” (pros) şi „consiliu” (bouleos), din a căror combinaţie rezultă expresia „În faţa Consiliului”, care rezumă procedura în care creditorul şi împrumutatul se prezintă în faţa Sanhedrinului şi semnează o înţelegere prin care agreează ca suma împrumutată să fie disponibilă pentru colectare, chiar şi după Anul Sabatic (1).
În general, în vasta literatură dedicată Prosbul-ului, indicaţia legăturii sale cu Grecia se reduce la etimologie.
În realitate, însă, grecească nu este doar etimologia termenului, ci însuşi mecanismul procedurii Prosbul-ului atribuit lui Hillel este grecesc, după cum reia Joshua Kulp (2):
„În urmă cu aproape un secol, Ludwig Blau a fost primul care a observat că, în papirusurile greceşţi găsite în Egipt, termenul Prosbul se referă la transferul obligaţiei de datorie prin hotărâre judecătorească. Conform utilizării sale în aceste documente, atunci când există un Prosbul, în cazul în care un împrumutat nu rambursează un credit, instanţa are dreptul să scoată la licitaţie publică bunurile sale şi apoi să folosească profitul pentru a-l rambursa creditorului. Majoritatea savanţilor ulteriori au acceptat identificarea lui Blau a Prosbul-ului rabinic cu Prosbul-ul grecesc”.
„Cine va strica una din poruncile acestea, cat de mica, şi astfel ii va învăţa pe oameni…” (Matei:5:19)
______________________________________________________________________________________________
Fides, zeiţa romană a respectării relaţiilor contractuale, îşi are echivalenţa greacă în Pistis, amândouă fiind asociate cu încrederea şi credibilitatea în afaceri, ca valori considerate esenţiale pentru menţinerea relaţiilor comerciale şi sociale în vechimea greco-romană.
În antichitate, conceptul de proprietate asupra terenurilor era diferit la romani (se făceau recensăminte anual, pentru a stabili dreptul de acces la funcţii în stat, condiţionat de un anumit nivel al avuţiei) faţă de iudei.
Oblăduirea zeiţei Fides promova rigurozitatea respectării contractelor, în care transferurile de proprietate asupra terenurilor puteau schimba configuraţia clasei conducătoare din Roma antică.
În sistemul social, politic şi economic roman, proprietatea asupra terenului era, cu necesitate, un drept absolut şi, pornind de aici, contractele comerciale, în general, a trebuit să fie respectate şi, eventual, garantate – creditele erau garantate cu proprietăţi asupra pământurilor.
Prin opoziţie, terenurile din Eretz Israel („Ţară Israel”) sunt socotite de iudei drept proprietate a lui Dumnezeu (3), astfel că, în conformitate cu Poruncile dumnezeieşti (4), o dată la şapte Ani Sabatici (în anii Jubileului, din 49 în 49 de ani), terenurile înstrăinate se întorc la urmaşii celor cărora, după moartea lui Moise, le-au fost distribuite terenurile la momentul intrării în Ţara Făgăduită.
Iudeii nu au avut un drept de proprietate în sensul roman asupra terenurilor (şi nu au nici acum), ci un drept de folosinţă, din care izvora caracterul relativ al înţelegerilor, care guverna şi peste contractele de împrumut.
Dacă, la romani, înrobirea celui care nu a rambursat creditul era ineluctabilă, sclavul pierzîndu-şi libertatea pînă la răscumpărare, la iudei, înrobirea, ca durată maximă, nu putea depăşi termenul de şapte ani – intervalul dintre doi Ani Sabatici.
Instituirea Prosbul-ului alterează nu doar codul legislativ iudeu, ci modul de viaţă şi credinţă, din perspectiva căreia se vede cum o zeiţă păgână – Fides – agresează Legea lui Moise, dictată de Dumnezeu.
Hillel face asta în serviciul elenizatorului Irod, regele aflat în serviciul Imperiului Roman.
„Legea Mea să o păziţi […]” (Leviticul: 19:19)
______________________________________________________________________________________________
Note
(1) Gittin 36a:12
„Şi aceasta este esenţa textului prosbolului: vă transfer vouă, judecătorilor cutare şi cutare, care sunteţi în cutare şi cutare loc, dreptul să încasati orice datorie care imi este datorată de cutare şi cutare. Deci ori de câte ori doresc, că acum instanţa are dreptul să încaseze datoriile. Iar judecătorii sau martorii semnează mai jos, iar asta este suficient. Creditorul va putea apoi să încaseze datoria în numele instanţei, iar instanţa i-o poate da”.
(2) „Mishnah Gittin: Tikkun Olam–What is It?”/Joshua Kulp/December 6, 2017
• Joshua Kulp este un cărturar talmudic americano-israelian contemporan.
• • Lajos Blau (germană: Ludwig Blau; 29 aprilie 1861 – 8 martie 1936) a fost un cărturar şi publicist maghiar născut la Putnok, Ungaria.
(3) – Leviticul:25:
„23. Pământul să nu-l vindeţi de veci, că pământul este al Meu; iar voi sunteţi străini şi venetici înaintea Mea”.
(4) Poruncile privitoare la Anul Jubileului, în „Structura celor 14 cărţi”:
„[…] (16) să acorde răscumpărarea terenului în acest an, care este regula pentru terenurile moştenite sau terenurile cumpărate; (17) pământul nu va fi vândut pe vecie; […]”
„The complete restatement of the oral law (Mishneh Torah)/The Law as it should actually be practiced by all in our day” by the Master Teacher Moshe son of Maimon (also known as RaMBaM or Maimonides) in Hebrew according to the Yemenite manuscripts and English as prepared by the staff of Mechon Mamre Copyright © 2011 by Mechon Mamre,12 Hayyim Vital St, Jerusalem, Israel.
Disclaimer:
Acest eseu propune o interpretare care nu le exclude pe cele consacrate, ci doar le-o adaugă; critica pe care o dezvoltă asupra unor texte religioase nu este nimic mai mult decât critica unor texte; cititorii sunt avertizaţi că autorul eseului nu l-a destinat să aducă atingere credinţei şi că este conştient că acesta nu ar fi un obiectiv nici folositor, nici realizabil.
link: Episodul 1: „O lume imperfectă, resemnându-se la ceva mai rău: lupta de clasă”
link: Episodul 2, partea I: „Cel mai mic în Împărăţia cerurilor: Hillel”
link: Episodul 2, partea a II-a: „Cel mai mic în Împărăţia cerurilor: Hillel”
link: Episodul 3, partea I: „Cele Douăsprezece Table romane contra celor Două Table evreieşti”
Articol preluat din ziarul bursa.ro
0 Comentarii