A apărut, la început de iunie 2022, volumul bilingv „Schițe și nuvele aproape… futuriste și alte scrieri”/„Schizzi e raconti guasi… futuristi e altri scritti”, în traducerea lui Giovanni Rotiroti. Oricum ai da-o, Urmuz (Dimitrie Dumitrescu-Buzău), născut la Curtea de Argeș, la 17 martie 1883, este cel mai important scriitor argeșean, prin revoluția pe care a produs-o în literatura română și europeană. Păcat că nu a fost tradus la timp, păcat că a debutat târziu (în revista „Cugetul românesc”, condusă de Tudor Arghezi, care l-a și botezat astfel, unde secretar general de redacție era alt argeșean, student, Vladimir Streinu).

Dacă ar fi fost tradus la timp, altfel se scria istoria literaturii europene! Mai îndrăzneț, Tzara s-a avântat imediat în literatura franceză, ajungând să fie considerat părintele dadaismului european. Dar Urmuz a preferat să fie judecător la… Topoloveni, să plece pe front în Bulgaria, în 1913, să lupte în Primul Război Mondial, să compună muzică clasică și să se… sinucidă la 40 de ani, semn că nu dădea mulți bani pe scrierile sale revoluționare.

Titlul cărții despre care vorbim se bazează pe ediția critică din 2012 a lui Ion Pop, cu aceeași denumire, deși numai… futurist nu a fost Urmuz! Traducătorul Rotiroti, născut în 1966, este profesor de limba și literatura română la Napoli, autor al unor importante studii despre I.L. Caragiale, Eugen Ionescu, Dan Botta, Mircea Eliade, Emil Cioran, Urmuz, Tzara, Fondane, Celan, Nichita Stănescu. A și tradus în italiană din toți. Pe scurt, un prieten puțin cunoscut al țării noastre. Firește, din pasiune, fără a fi ajutat de jalnica Românie când vine vorba de cultură. Degeaba se bat mulți politicieni cu cărămida patriotică în piept, dar gândirea lor intimă seamănă cu a lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei în regimul nazist al lui Hitler: „Când aud de cultură, îmi vine să scot pistolul!”

Citește și Academicianul Gh. Păun îi face monument lui Urmuz la Curtea de Argeş