Deşi anul trecut, în toamnă, CNADNR a aruncat pe piaţă o hartă cu mai multe desene, însemnând cinci variante de traseu pentru autostrada Sibiu-Piteşti, se pare că tot Nicolae Ceauşescu a avut dreptate și varianta lui este cea mai bună. În 1972, a fost semnat acordul TIR, atunci când au fost stabilite traseele europene importante. Atunci, România lui Nicolae Ceauşescu a semnat acest acord, mai ales că pe teritoriul ţării noastre a fost trasat unul din cele mai importante culoare europene – IV, sau actul TEN – T. Era vorba de traseul prin care Europa Occidentală era legată de Orient, iar, la acea oră, cei mai mari transportatori de marfă din Europa de Est care aveau nevoie de infrastructură erau turcii. În acest context, România lui Ceauşescu s-a apucat de A1 şi A2, reuşind să finalizeze sectorul Bucureşti – Piteşti. 
Ce nu se mai spune acum este că proiectanţii lui Ceauşescu au reuşit să traseze şi segmentul Piteşti – Sibiu, care, în realitate, pe Valea Oltului, nu are nimic comun cu cele cinci variante desenate de către CNADNR în toamnă şi este cu mult mai ieftin. Pornind de la Sibiu, acesta coincide cu studiile postdecembriste, până la Câineni, însă nu coboară pe Valea Oltului, ci merge spre Grebleşti, pe Valea Boia, spre Boişoara, pe la nordul satului Podeni şi al satului Mlăceni, spre Valea Topologului. Tronsonul are o lungime aici de 20 de km faţă de 30, varianta 1 a CNADNR, fără să mai fie nevoie de 3 tunele şi un pod peste râul Olt, ci doar de un tunel în zona de după satul Mlăceni, spre Sălătrucu, iar economia ar fi de circa 150 de milioane de euro.
Ar mai fi de spus și că acest drum care există din vechime a fost folosit şi de Armata Română în Primul Război Mondial. Un memoriu referitor la acest traseu a fost depus deja și zace la CNADNR şi la Ministerul Transporturilor, demonstrându-se, încă o dată, că specialiştii de pe vremea „ailaltă” se informau la faţa locului şi nu desenau cărţi sau hărţi colorate pentru divertisment.
F. Silvestru