Cazul Eximbank – Monica Peterson, ajuns recent în atenția publicului, nu este un episod izolat sau fără precedent, scrie jurnalistul Dan Andronic, în exclusivitate pentru EVZ. Dimpotrivă, pare mai degrabă o reeditare – într-un alt decor, cu alți actori – a unei rețete vechi, perfecționate în anii '90 și 2000. O schemă care a permis unor rețele transnaționale să extragă sume uriașe din România prin metode aparent legale, dar profund imorale și frauduloase.
Citește și: Fechet: „Primele nerușinate pentru pensionare de la Romsilva au surori gemene la Curtea Constituțională”
Premierul Ilie Bolojan a avut dreptate! Avem de-a face cu o afacere care pute de la o poștă. Ieri am arătat cine este Monica Peterson-Dascălița și cum s-a derulat afacerea cu sediul RAPPS. Azi vă demonstrez că nu este o întâmplare, ci un mod de operare devastator. Pentru Stat, nu pentru buzunarele lor... - scrie Dan Andronic. Iată articolul, preluat integral din evz.ro.
De ce spun asta? Pentru această rețetă poate fi urmărită în detaliu în 2002. Atunci a izbucnit scandalul Club Sidney – Forum Business Center – ING Bank. Ca și în cazul Eximbank, s-a descoperit o afacere începută în 1993 și care a prejudiciat statul român cu peste 80 de miliarde de lei vechi (valoare actuală de 8 milioane RON, adică aproape 2 milioane de euro). Valoarea reală este mult mai mare, conversia fiind greu de făcut exact.
Protagonistul? Peter Peterson, actualul soț al Monicăi Peterson-Dascălița. Ce a luat atunci de la Regia Autonomă Locato (actualul RAPPS)? Același imobil de pe Bulevardul Kiseleff. Închiriat pe bani buni unei bănci. Se numea ING, nu Eximbank, dar schema era aceeași. Închiriat de la Locato (RAPPS) pentru o firmă, subînchiriat pe mult mai mulți bani unei bănci.
Cazul Eximbank, poanta-i veche, prostu-i nou...
Cazul Eximbank, un model de afacere parazitară
În 2002 un control al Gărzii Financiare descoperă o suveică de închirieri. În centrul afacerii Club Sidney se afla un personaj discret, dar influent: Peter Peterson, cetățean australian, patron al controversatului Club Sidney. În 1993, acesta a închiriat de la Regia Autonomă Locato un imobil situat pe Str. Barbu Delavrancea nr. 6, la o chirie lunară de 50.000 de dolari – o sumă considerabilă pentru acea vreme. Tranzacția, deși legală în aparență, s-a transformat rapid într-o schemă de maximizare a profiturilor private pe spatele unui patrimoniu de stat.
În 1996, chiriașul devine Forum Business Center SRL, controlată de prima soție, Irina Peterson și o companie elvețiană. Forum nu folosește clădirea pentru propriul obiect de activitate, ci o subînchiriază către ING Bank NV și ulterior către ING Services Romania.
Profiturile cresc exponențial: pentru perioada 1998–2001, Forum încasează 175,4 miliarde de lei vechi (17,54 milioane RON) din chirii, în timp ce statului îi plătește doar 75 miliarde (7,5 milioane RON). Diferența de 100,4 miliarde (10 milioane RON, sau 3 milioane de dolari SUA la valoarea din 2002) se evaporă în buzunarele administratorilor, printr-o schemă elegantă, dar toxică pentru bugetul public.
Garda Financiară descoperă schema: operațiuni fictive și evaziune fiscală
Un control al Gărzii Financiare din 2002 scoate la lumină întreaga construcție. Se constată că între Club Sidney și Forum Business Center au fost facturate operațiuni nereale, neprevăzute în contractele oficiale. Club Sidney nu funcționa la sediul declarat, nu își depunea declarațiile fiscale și nu plătea TVA-ul. Garda calculează taxe și impozite sustrase în valoare de 83,5 miliarde de lei vechi (8,35 milioane RON) – bani furați, în esență, din bugetul statului.
Un alt aspect remarcabil este suma totală plătită de Forum Business între 1999 și aprilie 2001, în valoare de 91 miliarde de lei vechi (9,1 milioane RON) – justificată în acte ca plată a contractului de subînchiriere, în ciuda lipsei unor prevederi explicite în documentele oficiale. De aici rezultă clar că valoarea reală a contractelor și profiturile obținute au fost ascunse în mod deliberat, cu scopul de a evita plata obligațiilor fiscale și de a transforma un patrimoniu de stat într-o sursă de îmbogățire privată.
Monica Peterson și Cazul Eximbank. Un model de prostirea Statului
Acum, două decenii mai târziu, revenim într-un decor mai sofisticat, dar cu aceleași mecanisme: statul român pus în poziția de victimă prin complicități subtile, contracte opace și rețele internaționale. Cazul Monica Peterson – Eximbank sugerează un mod similar de operare. La fel ca în anii 2000, avem: acces la resurse ale statului printr-o instituție-cheie (Eximbank și RAPPS, ex-RA Locato); persoane fizice și entități comerciale legate familial sau prin afinități internaționale; fluxuri financiare opace, greu de urmărit, justificate prin documente legale. Dar mai ales, un stat incapabil sau neinteresat să își protejeze interesele patrimoniale.
Diferența între schema din 2002 și cea actuală o face doar ambalajul contemporan: Eximbank e o instituție bancară strategică, iar Monica Peterson are un profil mai rafinat decât Peter Peterson. Însă esența este aceeași – extragerea rentei de stat printr-un joc de tip matrioșca juridică, în care contractele, cesiunile și societățile offshore sunt doar un paravan pentru capturarea de fonduri publice.
Statul român, între neputință și complicitate
Atât cazul Eximbank–Peterson, cât și precedentul Club Sidney–Forum Business Center arată un pattern: aceeași arhitectură de extracție financiară, în care instrumentele par legale, dar scopul este unul ilicit – drenarea bugetului național. Fie că vorbim despre anii '90 sau 2020, despre chiriile încasate de la bănci internaționale sau despre împrumuturi garantate de stat, România pare să repete aceleași greșeli, cu actori noi, dar cu scenarii familiare.
Această repetitivitate nu mai poate fi explicată prin naivitate. Ea sugerează o complicitate structurală între o parte a aparatului de stat și interese private internaționale, o relație în care pierd mereu aceiași: cetățenii.
(Articol preluat. Sursa: EVZ)
0 Comentarii