Ca și Eminescu, I.L Caragiale a fost atras de viața politică. De altfel, dacă nu ar fi cunoscut-o din interior, nici nu și-ar fi putut scrie nemuritoarele comedii. Dacă poetul a fost și a rămas unul dintre ideologii Partidului Conservator, în schimb, prietenul său (când nu-l numea „arhicanalie” fiindcă îl înșelase cu Veronica Micle) Caragiale a oscilat toată viața între diverse partide. La 18 ani, în 1870, se află în primele rânduri ale „revoluției”/Republicii de la Ploiești, inițiată de Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti și Al. Candiano-Popescu (în romanul său „Republica”, din 2017, scriitorul Bogdan Suceavă îi face un suculent portret revoluționarului Caragiale, ca personaj principal). După înfrângere, Brătianu se retrage la Vila Florica.
Caragiale rămâne în siajul liberal, după un excurs junimist, în 1875 angajându-se la ziarul „Alegătorul liber”, în calitate de „girante responsabile”, avându-l ca patron pe Dumitru Brătianu, calitate din care combate „regimul vitreg”, conservator. Mai mult, Caragiale face apologia „apărătorilor naționalității și ai legalității”, numindu-i pe I.C. Brătianu, Al. Golescu, D. Brătianu, M. Kogălniceanu și C.A. Rosetti.
Multă vreme s-a crezut că I.L. Caragiale și-a scris comediile contra politicienilor liberali. Dar de ce îl laudă liberalii? „Națiunea” lui D. Brătianu anunță, la 4 martie 1884, „succesul obținut” și „o lungă serie de altce succese pentru viitor” („O scrisoare pierdută”).
Citește și 1 Februarie 1852: S-a născut marele scriitor român Ion Luca Caragiale
Atras de Maiorescu, prin cele scrise, spre Conservatori, Caragiale își arogă independența de a scrie, în „Constituționalul”, organ junimist de opoziție, la 12 iulie 1889, despre fostul protector: „Dumitru Brătianu, frazo exagerat, dar fraza bine turnată și corectă”.
La rândul său, argeșeanul D. Brătianu îi aduce dramaturgului un elogiu, la 31 decembrie 1889: „Afară de Teatrul lui Caragiali – două comedii – nu putem spune că avem ceva original și vrednic de arătat Occidentului”. Severă observație, l-ar fi putut aminti și pe Eminescu, dar nu putea uita atacurile furibunde ale poetului împotriva conducerii P.N.L.
În fine, în ultimii ani de viață, Caragiale se decide să intre oficial în politică, în partidul condus de Take Ionescu, fost ministru PNL, dar și Conservator, întemeietor al Partidului Conservator-Democrat. Pe listele acestui partid, Caragiale speră să ajungă deputat, ținând și o spumoasă conferință la Pitești (publicată în „Jurnalul de Argeș” mai an).
Ideea e că marii scriitori nu au avut noroc în politică, deși au fost fascinați de aceasta.
Citește și Caragiale, martor la documentul de naştere a lui Ion Antonescu
0 Comentarii