Cam așa s-ar ilustra marele festival județean de sărbătorire a zilelor de comune, care se derulează de ani buni în Argeș, iar de la o vreme a cuprins ca molima și cele mai prăpădite cătune. Ai, n-ai bani ca primar, o dată pe an e musai să trântești câte o petrecere de ziua comunei, de nu mai pleacă nimeni treaz acasă, fie beat clește, fie cu un topor în cap. Asta îmi aduce aminte de acel banc în care, când s-a ajuns la calitățile româncei, spunea că o fi, n-o fi ea gospodină, dar după ce dai colțul, îți organizează, dom’le, un parastas, o frumusețe! Tot la fel și primarii. Unii n-au nici praf pe tobă, dar când vine termenul pentru ziua comunei, o pun de-un zaiafet de se cutremură pământul. Anul acesta a fost de speriat din acest punct de vedere. Apropierea alegerilor i-a îndemnat chiar și pe cei mai oropsiți edili, prin trezoreria cărora bate vântul, să topească și ultima lețcaie, pentru a intra în lumea bună a celor care dau bairam la săteni o dată pe an. Alții, care au buget mai gras, se respectă. Îi trag câte un chiolhan de fițe, la care să se adune norodul ca la poarta lui Becali în zilele de sărbătoare, să se perpelească o turmă de berbeci, să se bea o podgorie de vin și o livadă de țuică, totul pe muzica unor cântăreți vestiți, tocmiți pentru mii de euro.
Unii dintre dumneavoastră nu știu poate care este „ordinea de zi” la un astfel de praznic sătesc. Totul se desfășoară pe un islaz cât mai întins, ca să încapă toți petrecăreții. Grătarele se pun din timp la încins, este amenajată scena, cu stație de amplificare și lăutarii gata să dea drumul la acordeoane, se așează prin preajmă și tarabele cu vată pe băț, ciubuce, ace, brice și carice, după care lumea începe să se adune buluc, până nu mai ai loc să arunci un ac. Acela este momentul critic, când trebuie să-și facă apariția primarul și politicienii de la județ, pe căprării, funcție de culoarea în care sunt vopsiți. De multe ori, startul petrecerii îl dă un sobor de preoți, care prevestește marea aghesmuială. Apoi se dă drumul la discursurile politice, acordarea de diplome și de pupături pe scenă, moment anevoios, care poate dura o oră, chiar și două. La finalul „recitalurilor”, primarul și șefii partidelor încep să se plimbe ca vodă prin lobodă printre săteni, la scăldătoare prin mulțime. Nu stau până la final, pentru că uneori se suprapun și câte trei zile de comună pe… zi. Și politicienii trebuie să se ducă la toate, vânturându-se în zig-zag prin tot județul.
Știu primari care fac potecă la Consiliul Județean, chițăind după o sută, două, de milioane, cât să sape un șanț sau să aducă nițel balast pe vreun drum ciuruit de bombe din al doilea război. Umblă scai după doi poli de la buget, dar când vine vorba să organizeze banchetul comunal, imediat găsesc bănetul pe care să-l azvârle. Poate nu știți cât costă o asemenea petrecere. Cea mai prăpădită se duce la 10-15.000 de euro, dar sunt zile de comune mai bogate care costă și 2-3 miliarde lei vechi. Și gândiți-vă că sunt aproape 100 de comune în județ, care an de an aruncă sume atât de mari pe apa sâmbetei. Cum s-a văzut recent la Mihăești, de-acum vor începe și încăierările politice, pentru că vin alegerile, iar miza este uriașă. Deci nu vor fi doar bani aruncați în vânt, ci și scandaluri, ba poate și ciomege, că poate nu aveam ca județ destulă mediatizare națională. Tocmai de aceea aș face un apel la șefii județului, cu precădere la președintele CJ și prefect. Măcar pentru anul viitor, când criza ne va mușca pe toți mai rău, iar spiritele politice vor da în clocot, să recomande primarilor sistarea acestor bâlciuri sătești costisitoare. N-avem drumuri, apă, gaze, pică școlile pe noi, la țară cel mai răspândit loc de muncă e la cârciumă, dar noi tocăm banii pe petreceri cu strigături. Ne cad pantalonii-n vine de sărăcie, dar noi o ținem creanga cu fudulia. Soră bună cu prostia… Mihai BĂDESCU
0 Comentarii