Câteva VIP-uri politice din Argeș erau sâmbăta trecută foarte fericite. Au mers cu trenul o stație, de la Schitu Golești la Câmpulung, iar când au coborât pe peron n-au mai rezistat și au împărtășit fericirea cu muscelenii. Le-au comunicat oamenilor că dorința lor este de-acum împlinită, că ele, VIP-urile, le-au adus un tren modern cu care pot zbura pân’ la București și retur, bașca faptul că li se deschid astfel „noi orizonturi pentru turism și dezvoltare locală”. Mi-nu-nat!
Lucrurile chiar se leagă. Agenția Europeană de Statistică a transmis recent că România e pe locul al doilea la capitolul „fericire” dintre cele 27 de state membre UE, cu un punctaj general de 7,7 din 10 în ceea ce privește „indicatorii de calitate a vieții”. Suntem în acest top după Austria, care – mă gândesc eu - are ceva în plus: are ciocolata mai bună. Da, deci fericirea poate veni și cu trenul, cum s-a întâmplat sâmbătă la Câmpulung.
Totuși, unii nu se bucură, dar probabil că ei nu au fost prinși în eșantioanele de sondaje. De ce nu se bucură? Pentru că, dând poleiul la o parte, ei văd că doar cu un tren frumos sau cu două nu se face primăvară, că transportul pe calea ferată în România e la pământ, că trenurile, multe dintre ele, circulă în condiții mizerabile, că au întârzieri chiar și cu orele. Sâmbătă, de pildă, un Regio murdar pe dinafară și întunecat pe dinăuntru a avut pe ruta Pitești-București o întârziere „fericită” de 25 de minute…
Am și alte exemple de „fericiri” de care vom tot auzi la anul în Argeș în campaniile electorale. Cum ar fi aia că se vor face spitale noi, deși în sănătate boala e pe noi cât casa: abia o ducem în județ cu medicii, cu asistenții, e criză mare de anesteziști la „Județean” și așa mai departe. Pe urmă o să ne fericească politicienii ecologiști, apărători de îndată ai mediului înconjurător, care vor continua să se îngrijoreze la Pitești de soarta Pădurii Trivale (vai, va fi parc sau arie protejată?), dar omițând să vorbească despre fondul real al problemei: anume că jaful din păduri nu s-a oprit niciun moment de 30 de ani încoace, uneori fiind comis în cârdășie cu cei care ar trebui să le apere, asta în timp ce silvicultorii, cu șefii în frunte, își împușcă prime grase de merit.
În 2024 o să fie și alte „bucurii”, mai ales urbane. La Câmpulung, da, tot acolo, la concurență cu trenul de care vorbeam, primărița va ieși în stradă să fluture și ea Bulevardul Pardon, iar la Pitești gospodarii vor curăța orașul de construcțiile ilegale și urâte, mai puțin de remorca lui Benny Păcănele de la „Muntenia”, care a intrat deja în strategia de imagine a unui alt fel de smart-city. Ne merităm fericirea, nu-i așa? Lucrăm la ea chiar și acum, la sfârșit de an. Rând, pe rând, salariații din instituțiile publice declanșează, cu bucurie, proteste spontane pentru salarii. Mai e puțin și vin și liberele legale. Adică, fericire după fericire. Că doar de aia suntem pe locul doi în UE la capitolul ăsta, nu?
Citește și Oana Lasconi: „Sunt mulțumită să aflu că mama mea nu mai candidează la alegerile europarlamentare”
0 Comentarii