Crăciunul. Sărbătorile de iarnă. Ne găsesc tot în derută. N-ar mai fi nevoie de încă una…
Spune, Doamne, când te-ai născut? Asta Te-aș întreba dacă nu mi-ar fi teamă că este un păcat să sfredelești cu burghiul rațiunii în miturile și misterele sfinte.
Dar, Doamne, suntem derutați și ne iartă de căutăm o cale să luminăm a noastră minte. Din prea multe părți, suntem asaltați cu răspunsuri la întrebări pe care nu le-am pus…
Dacă tot l-au forfecat pe Mahomed, de ce să nu îndrăznească să ni-l revizuiască și pe Iisus Hristos? Fu cazul Evangheliei ținută ascunsă, fu problema Giulgiului, care rămase tot nerezolvată. Teologi, dar mai ales cercetători, savanți sau amatori, se grăbiră să desconspire date pe care le credeau eronate. Cu autoritate, fără autoritate. Cu credibilitate, fără credibilitate. Dar acum cercetarea o făcu chiar pontiful maxim, Sanctitatea Sa Papa de la Roma!… Data la care credem că s-a născut Mântuitorul, ar fi falsă!
De fapt problema e tot atât de veche cât religia creștină. Biblia nu precizează ceasul, ziua, luna, anul când a apărut pe lume Mântuitorul.
Ca să nu mai spunem că întrebarea pe care în mod obișnuit  ne-o adresăm noi, oamenii, unii altora, și ea este falsă: „Când te-ai născut?” Nimeni nu se naște pe sine. Și din sine. Toți suntem născuți de cineva. De altcineva. De o femeie. Care este mama noastră. În trupul căreia ne-am zămislit. Și am fost concepuți cu contribuție paternă. Neapărat, un bărbat. Așa că întrebarea potrivită ar fi „Cine te-a născut?”. Chiar când în discuție se află Fiul lui Dumnezeu. Și El a fost născut de o femeie. Aleasă de Pronia Cerească. Iar expresia „pururea Fecioară Maria” nu-i decât o metaforă frumoasă și religioasă. Pentru că a mai născut și alți copii…
„Crede și nu cerceta!” Dar ce să crezi dacă nu ai dovezi? Sau când seriile de informații, hai să le zicem izvoare, cum le place domnilor istorici, sunt vagi și contradictorii.
Se pare câ în primele dezbateri, care au fost și multe, și zbuciumate – uneori chiar violente nu numai în limbaj – altele au fost prioritățile decât data nașterii. Unii susțineau că Mântuitorul nu a fost decât un om lipsit de divinitate, dar ales, iluminat și investit cu o misiune precum profetul Mahomed. Alții îl credeau jumătate om, jumătate Dumnezeu. Pentru alții, un simplu agitator pornit să răscoale poporul evreu împotriva ocupației romane. Nu lipseau necredincioșii care erau convinși că El nici nu a existat, fiind doar imaginat. Că, în sfârșit, s-ar număra printre acei propovăduitori rătăcitori și cerșetori, preoți fără de biserici, care colindau orașele și satele, ziceau să îndrepte lumea…
S-a căutat și legătura cu alte evenimente din epocă, dar știrile despre ele lipsesc sau sunt incerte. Au fost antrenați până și astronomii să afle dacă cerul a fost brăzdat, de la răsărit la apus, la o anumită dată, care să confirme legenda cu cei patru magi care s-au călăuzit după o stea. Dar tot nu a fost deajuns… Însă de ce să fie atât de necesar să cunoaștem ziua de naștere a lui Hristos? Ca să nu profanăm sărbătoarea tradițională, plasând-o la altă dată. Însă ea chiar a fost decalată cu două săptămâni, prin introducerea noului calendar…
Înaltul ierarh trece în rândul legendelor apocrife și povestea staulului cu vitele care L-au încălzit pe Pruncul culcat în iesle cu răsuflarea lor. Să fie vorba de o simplă mistificare care să arate că Mântuitorul a venit pe lume din popor? Dar cum rămâne atunci cu aurul oferit de craii peregrini?
Însă dacă Iisus Hristos face parte din Sfânta Treime, divinitate fără început și fără sfârșit, înseamnă că venirea lui pe pământ nu este decât un episod din eternitate. Care nu-și pierde importanța dacă a fost născut cu o zi, cu un an sau cu câțiva mai înainte ori mai târziu. Față de data stabilită, de fapt, prin negocieri, de o adunare de fețe bisericești.
Am trecut de gnostici, de bogomili, de nestorieni, de atâtea și atâtea grupări, curente și interpretări, secte si erezii, până să ajungem, iată, la Sanctitatea Sa Papa de azi de la Roma, care dezgroapă securea de război în numele adevărului.   
Se apropie Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creștinității, Nașterea Domnului. Nu ne-ar mai trebui încă o derutare. Lăsați misterele să doarmă în pace!
(Prof. Marin Ioniţă)