Proorocul Daniel s-a născut din seminția lui Iuda, seminție împăratească. A trait cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost luați robi.
Datorită înțelepciunii sale recunoscute, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri. Acolo el refuză să se hrănească din bucatele împăratului și îi descoperă acestuia că printr-o altă hrană (doar semințe și apă) se pot arăta mai frumoși la chip decât cei ce se hrăneau din bucatele împaratului.
A tâlcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrăjitor de la palatul acestuia nu a reușit să le explice.
Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncați într-un cuptor încins. Însă, datorită credinței lor, Dumnezeu va preface focul în rouă.
Motivul pentru care nu a fost aruncat și Daniel a fost acela că el primise numele Baltazar de la conducatorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, căci era nume de dumnezeu.
Refuză să se închine idolilor și este aruncat într-o groapă cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieși nevătămat. În urma acestei minuni, împaratul Darie a scris la toate popoarele: “Pacea voastră să se înmulțească.
De mine s-a dat aceasta poruncă în tot pământul împărăției mele, ca fiecare să se cutremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniil, pentru că Acela este Dumnezeul cel viu, Care este în veci și împărăția Lui nu se va strica și stăpânirea Lui îndelung stăpânește, sprijinește și izbăvește. Apoi face semne și minuni în cer și pe pământ, căci a izbăvit pe Daniel din gurile leilor”.
Mai târziu, înțeleptul Daniel va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei din cauza credinței în Dumnezeul Cel Viu, dar și de aceasta dată va ieși nevătămat.
Daniel și cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic. Din Sinaxar aflăm ca la Învierea lui Hristos au înviat și aceștia și s-au arătat multora.
Sfinții Părinți au rânduit ca pomenirea lor să fie facută cu șapte zile înainte de nașterea Mântuitorului, pe motiv că aceștia erau din seminția Iudeii, din care și Mântuitorul nostru Își trage neamul, după trup.
Citește și: Pacienţi lăsaţi pe hol la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean
0 Comentarii